Citeam mesajul unei persoane cunoscute recent şi am căzut pe gânduri…
Ce se întâmplă în culise, rămâne în culise
Dar nu şi în România… Sună frumos în teorie, dar e aşa de greu în practică. Deseori, tind să cred că bârfitul este un sport naţional în România, că întotdeauna cineva care este în aceeaşi echipă cu tine, va face totul ca să afle ceilalţi, probleme survenite pe parcursul derulării sau înainte de derularea proiectului…
Îmi place teatrul, dar cel mai mult îmi place atmosfera din culise. Emoţiile de acolo copleşesc liniştea, dar când actorii intră pe scenă şi joacă emoţiile dispar, rămânând undeva prin culise…
Chiar şi la şcoală/facultate, înainte de un examen.. emoţiile rămân în culise…
De fapt, dacă n-ar fi culisele totul ar fi un haos. În fiecare zi, la fiecare pas trecem prin culise, nu am putea trăi …
Chiar atunci când îi zici unui prieten, “rămâne între noi”, tot creezi “culise”..
Auzi cititorule, culisele există pentru că altfel nu ar avea sens viaţa… Viaţa e un mare spectacol, dar încurcate-i mai sunt culisele…