Eu ce fac??

O mare greseala a profesorilor (cel putini la ai mei o vad) este ca ei nu te ajuta in alegerea unei facultati mai apropiate facultatilor tale mintale, ci au grija sa aminteasca elevilor in fiecare minut a orei ca la vara au bacul, dar niciunul nu zice “Ba, tu la ce facultate vrei? Ce dracu vrei de la viata?”.

Nu stiu daca ne trateaza cu nepasare sau asta le e meseria. Nu cred ca o sa pateasca ceva daca renunta la o ora de curs sa ne ajute cu un sfat bun.Sunt si ei parinti si poate au copii in situatia noastra. Poate nu-si dau seama, dar multi ii pot alege ca modele in viata si un sfat de la ei poate valora cat o comoara.

Azi am stat cateva ore si am lecturat lista facultatilor din Romania. Sunt multe facultati interesante, multe domenii mi-au placut, dar nu mi se potrivesc. De exemplu in Suedia de prin clasa a 10, elevii incep sa se pregatesca exact pe ce vor sa faca mai departe si astfel isi dau seama daca li se potriveste viitoarea meserie sau nu. Cunosc un caz cu un tip care intrase la doua facultati, una era medicina si una era constructii. Iertati-ma, dar ce au astea doua in comun?! Daca intra la medicina si farmacie ziceam si eu, macar e acelasi domeniu.

La frizerie si apoi la cafea

De azi sunt mandrul unei noi frizuri total oribile ce a costat mult, dar isi merita toti banii. Nu inteleg de ce un tuns scurt e intre 15-20 RON, adica ma refer la tuns banal in care iti baga in cap masina de ras cu lama de 2-3 si in maxim 10 minute esti gata. Sunt anumite chestii de marketing, stiu asta.

Dar scopul postului nu este sa ma plang de noua mea frizura sau de cat de scump e, ci sa povestesc de frizerul marca strut de acolo. Toata lumea stie ce e un strut. E specia aia de baiat cu breton pe o parte si daca se poate vopsit de alta culoare si eventual incearca sa fie “diferiti”, dar ei is exact la fel (dar sa nu le spuneti).

Ajung in frizerie si hop tipul ala pe mine
< Strutul > Hai ca te tund eu!
< Eu > Cum?
< S >Iti dau volum la par, il pun pe placa, breton, poate creasta. Va fi ceva super tare!
< E > Dar scurt cu 3 stii?

Si m-am dus la tipul la care ma tund de obicei…

Apoi mai pe dupa amiaza ies in oras la o cafea cu Alex, un coleg. Mergem noi in primul bar/bodega/local (alegeti voi) si cerem cate o cafea. Bun. Cum arata acolo? Oribil!!! Niste canapele lungi de-alungul peretului, o masuta micuta in fata lor, niste scaune mici oribile, practic cei care stau pe canapea stau cu cei de la cealalta masa, neexistand nici o forma de separare. Muzica era “superba”. Chelnerul era intr-o pauza de cafea sau intr-un de tigara (nu ma refer la bloguri), dar cu servitul la masa era certat.Si cum sorbeam noi cafelele linistiti si eu ma vedeam in oglinda aia oribilla si tipa din fata se holba super urat la noi, intra odata un puhoi de vreo 10 oameni de stiinta
cocalari, de la care se auzeau manele de la o posta. Se uita Alex la mine si spune:

Hai sa plecam!!

Si am plecat. Am cautat apoi alt local. Am mers intr-unul mai de fite asa. Deschis recent, parea sa fie alegerea cea mai buna. Deschid usa un nor de fum de tigara a iesit de acolo. Ma uit inauntru nu era nici o masa libera, dar atmosfera era chiar urata. Era iluminat prost, mobila neagra, la dracu n-a murit nimeni. Bun, mergem mai departe. Mergem in altul. Asta e mai bun, cica. Au si biliard, bar si discoteca. Deschidem usa si ramanem cu clanta in mana. Mergem mai departe. Aici a fost chiar dragut. Am vazut putin din “Blonda de la Drept 2″ si cam atat.

Botosani…..

De prin gara adunate

Deci azi am fost in gara c-o venit fratele meu si cu inca un vecin si s-au intalnit in gara. Fatada garii arata a fatada, s-au mai pus usi si ferestre, mai arata a gara (sau a ceva).

Deci citam din intelepciunea garii
1. O tipa cobora din tren, plina de bagaje si maica-sa o astepta.
Mama:”Iubita mea , scuza-ma am uitat vagonul, te rog sa ma ierti”
Si fiica era cu vreo 3 valize imense in mana.
Apropo, Botosani e capat de linie. Trenul nu mai pleaca nicaieri din Botosani si avea maxim 5 vagoane, deci era foarte greu s-o gaseasca.

2.O mama cu un copil de vreo 4 ani. Si trecea un caine.
Fata:”Mami, a fost vreodata calcat un caine de tren?”
Mama:”Nu stiu, intreaba ceferistul ala”
In gara era un ceferist, fata a vrut sa se duca sa-l intrebe, dar mama n-a lasat-o.

3.In gara s-a lasat o liniste ca de inmormantare. Nimeni nu vorbea, nimic nu se misca prin zona. La un moment dat, apare un batran si urla:
“N-a fost revolutie, ci lovitura de stat!!! Va spun eu, sunt revolutionar” . Afirmatia asta n-o mai comentez.

Botosani-capat de linie, capat de oras, capat de tara, capat de lume….

Realitati imaginare

S-a ridicat incetisor de pe scaun, dar in asa fel incat timpul ii era dusman, dand impresia ca se lupta cu el. Si-a ridicat privirea din podeaua jegoasa, plina cu nisip si a vrut sa strige pe cineva, dar nu stia pe nimeni. Lumea trece pe langa el din ce mai repede, impingandu-l pe bietul baiat intr-o adevarata criza de nebunie. Nu stia ce sa faca. A vrut sa fuga, dar unde? Nu stia orasul.

Era prima lui calatorie cu trenul si a atipit si astfel s-a trezit intr-o gara imensa. Unde era? Nu stia.In minte ii aparea vocea suava si calda a mamei care i-a zis sa nu uite sa coboare la a 3 statie, dar si sfatul ei spus cu o oarecare asprime in glas, sa nu adoarma in tren. Dar el nu mai avu timp sa asculte tot sfatul mamei, fiind furat de glasul rotilor de tren ce veneau sau plecau din gara acelui mic oras de munte.

Acum ce va face?? Se cauta timid in buzunare sa vada cati bani are, poate reuseste sa-si cumpere ceva de mancare pentru ca Zeul Foamei isi cerea tributul. Afla totusi ca este in Marele Oras. Acum statea dezcumpanit pe o borduara in fata imensei gari, rontaind cu teama dintr-un covrig vechi de cateva zile. Nu stia ce sa faca, era speriat. Nimeni nu-l ajuta. Toti oamenii pareau tristi, grabiti si niciunul din ei nu auzea vocea timida a copilului ce ruga sa fie ajutat.

La un moment dat a vazut un copil cam de varsta lui cu o punga in mana ce se plimba buimac prin fata garii. Acum erau fata in fata. El, un copil sanatos dintr-un orasel de munte si in fata lui un copil ai carui ochi lipsiti de culoare il priveau nedumerit.”Hai pleaca de aici! Aici eu stau!”, spuse copilul cu punga, apropiindu-se de el si incercand sa-l loveasca. Un tipat strident de femeie se auzi. Toti se oprira si timpul de asemenea.” Sa cheme cineva o salvare!! Moare copilul!!” .

Dupa vreo cinci minute, in harmalaia din fata garii se auzi glasul unei sirene de salvare ce parca striga: “Dati-va din fata mea, ca moare baiatul!”. Un doctor burtos cobori din salvare, tragand insetat din tigara. “Ce s-a intamplat?”, intreba el. “Se jucau si ei ca si copiii si nenorocitul mi-a sarit in fata. N-am mai putut sa-l evit”, spuse un sofer foarte speriat. Doctorul se aproprie de pacient. Era palid si rece.

Puse mana pe el, il intoarse cu fata spre el si striga:”Aprindeti-i dracului careva o lumanare sa aiba si crestinul asta lumina la cap, ca doar e mort!! Stie cineva unde e ma-sa??”
Undeva intr-un mic orasel de munte,o mama ingrijorata astepta un telefon de la fiul ei, dar el nu mai venea…

Plictiseala

Iar m-a trezit cineva de dimineata. Era cam 7. Wtf. e duminica.. vreau sa si eu sa dorm. Lasa iubitul meu vecin ca maine la ora 5 o sa ascultam impreuna melodia de mai jos. Dar singura diferenta e ca eu voi fi chiar bucuros s-o ascult, iar tu nu.Atunci sa vedem cine e mai tare. Melodia mea care are ritm, viata, versuri (deci e muzica) sau manelica ta care nu e muzica.
Iti dedic. Ascult-o! Invatat-o si maine s-o cantam impreuna!

Manelofobia

Deci luni mare tresure hunt mare…Inca mai am febra musculara, dar nu asta era idea.. Deci parasesc eu echipa (alianta) sa plec acasa. Fug de unde eram spre Popa Soare sa-mi iau bagajul si de acolo spre locul de unde trebuia sa ma sui in autobuz. Bun. Ajung eu la timp,cu 10 minute inainte sa plece, ma sui in el, imi ocup locul de care eram atat de mandru si brusc ne zice nea soferu’ sa ne dam jos ca numai pleaca.. se busise autobuzul…Ce sa fac? Urmatorul pleca la 22:30 si trebuia sa stau acolo vreo 2-3 ore, asa ca m-am suit in microbuzul de Focsani s-o tai la rude, ca e mai bine acolo 🙂

Buuun.. Odata ajuns acolo, mi-am stabilit cartierul general la Odobesti. Aseara fiind prea plictisit am iesit putin prin marele oras si ce vad.. 4-5 manelisti stateau in jurul unui Oltcit si cantau manele.. mama ce penal era.. Hm.. poate faptul ca se auzea manele de la 12 km distanta, nu era bai, dar ca aia cantau(a se citi “rageau”) pe manele era foarte funny …

Traim in Manelia 🙂

Eu nu am nimic cu ei, sa asculte manele pana cand s-o satura de ele. Eu nu ascult manele si sper ca nici voi 🙂

Invadare vâscoasă

Te răsuceşti pe toate părţile, simţi ceva mişcător care te jenează. E tocmai în.. nas. Întuneric rău, pui laba şi începi să te scormoneşti..

Învârţi, răsuceşti, bagi mai adânc. Nimic. E un muc timid care se ascunde-n labirintul nazal. Îl recuperezi din groapa în care căzuse şi acum încerci să scapi de el. Şterge-te uşor şi lasă sub birou, nimeni nu va şti că deţii o întreagă armată acolo. Sunt slinoşi, uscaţi şi foarte cuminţi. Nu fac gălăgie, nu cer de mâncare şi, în plus, pot acoperi un loc rămas liber.

Doamna curioasă din dreapta, ochelaristul din stânga, culoarea verde a semaforului, telefonul care sună, etc. Flagrantul s-a comis! Te suceşti, te ştergi atent la nas în exteriorul lui cu o mişcare lejeră şi dezinvoltă ca şi când un coşuleţ, o mâncărime fină, un fir de praf îţi distrăgea atenţia. Renunţi pentru moment! Gândurile tale s-au mutat în nas ( pe strada Nas nr 1, Bloc N, la etaj cum urci pe stânga)! Te relaxezi după ce ai prins lighioana şi revii la viaţă: “Mişcă-n morţii tăi că e verde! Sunt ecologist..”

Pe drumul primejdios

Un mare bou, deţinând o maşină proporţională ca mărime cu prostia lui, un mic Q7, merge pe drum ca un idiot şi ocupă pur şi simplu, două benzi. Dacă eşti bou şi nu ştii să mergi pe o singură bandă cu o maşină aşa mare, pune mâna şi “împrumută-te” şi cumpără-ţi, frăţioare, un Citroen C1. Poate aşa te vei descurca mai bine..

Ai o troacă de maşină, un jaf din ‘43 şi scoate fum pe toate părţile, de ce-l mai scoţi moşule la plimbare până la piaţă? Nu ştii că-mi obscurezi vederea iar în câteva clipe, mirosul de vanilie mi-l poţi schimba în unul pătrunzător de gaze? Urât, domnule, urât..

La semafor citesc liniştit reclamele. Se face verde şi încep să mă pun în mişcare.. Brusc, tipul din dreapta mea (pe prima bandă), trage brusc de volan luandu-mi faţa, disperat, îi taie calea şi celui care facea stânga ca să.. întoarcă el maşina. Pai bine măi prietene, acum te gândeşti? Loveşti nşpe maşini ca să-ţi întorci tu bemveleu’ negru cu geamuri fumurii şi cu numere de Bulgaria? Ce-ţi pasă, ai dat doar două mii de euro pe ea..

După toate spaimele trase, mă liniştesc şi îmi dau radioul mai tare. Îmi place meloooo… frânăăăăăă bruscăăăăă. Iese un tractor cu două remorci dintr-o curte. Se bagă direct pe banda a doua. Ce să le mai cer? Să-l înjur şi pe ăsta? Ce rost mai are.. Of, zi blestemată. Parcă dintr-o dată li s-a năzărit tuturor idioţilor să iasă pe şosea. Şi nu doar aşa, pur şi simplu, ci să mă mai şi întâlnească. Ghinionist..

Şi parcă nu erau toate complete. Depăşeam şi eu ca omul la o viteză rezonabilă, când deodată, o maşină nervoasă în spate cu flashuri, claxoane. Mai avea puţin şi cobora şi urla la mine numai ca să mă dau. Am fost nevoit să apăs pedala, am depăşit şi l-am lăsat să se ducă. Dar nu pentru mult timp, în prima localitate era oprit de nişte politişti. Ah, habar nu aveţi ce bine m-am simţit atunci.

Nu este vina mea

..că tu, mare dobitoc, habar nu ai să bei. Degeaba încerci să ridici pasu’ la sticla de vodka care îţi zâmbeşte frumos dacă tu nici nu ai trecut gurile alea doua de bere luate-n spatele liceului. Şi totuşi te crezi Batman, încerci.. De aici începi să te pierzi în umbre mişcătoare şi dintr-o veseli ajungi într-o gravă beţie care-ţi va păta imaginea.

Dobitocule, nu e chiar aşa simplu. E prima ta gură de alcool aşa că nu trebuie să te agiţi că poţi ceva mai mult, ceva mai târziu vei regreta amarnic. Începutul e greu dar înainte de început, asigură-te că eşti stăpân pe maţ şi că burta-i plină. Că ai mâncat bine înainte să te prezinţi la papion şi pantofi cu toc. Eşti un om prezentabil,, deci nu ai voie să-ţi strici reputaţia.. Încă ceva, văd că deja te-ai apucat de combinat băuturi. Prietene, ce faci? Ăsta e al doilea tău pahar şi reacţiile de om beat îţi plutuesc deasupra limbii. Nu le combina şi mănâncă ceva şi pe parcurs.. Rămâi doar cu vodka, vodka cu mere sau cu energizant.

Ah, nu uita. Orice ar fi, nu vomita. Să vomiţi e cel mai grav lucru, ai înţeles bă, nătărăule? Nu există moment mai penal decât vomitatul. Toţi te vor ţine minte iar a doua zi, fiecare te va întreba dacă eşti bine şi cum ai ajuns acasă. Prima băută e ca şi.. primul sărut, prima întâlnire sau ca prima partida de sex. Nu se uită. ..sau poate că da.

p.s.: Nu uita să scrii numele fetei pe telefon, a doua zi cu siguranţă nu vei ştii cum o cheamă.

Frumoasa copilarie

Se facea ca acum cativa ani, in copilaria mea, sa nu existe urma de calculator, internet sau playstation. Pur si simplu, imi umpleam timpu’ ca orice copil, uitandu-ma la desene animate. Aproape singurul lucru comun al copilariei mele si a celei existente acum.

Acum, copiii se distreaza jucandu-se NFS pe calculatoru’ sau butonand telecomanda imensului robot. Stau, ma uit la ei si sunt atent la ultimile minunatii ale tehnologiei. Observ cum au evoluat lucrurile si imi dau seama ca nu e ceva rau ca nu inteleg sa mai asamblez o jucarie ciudata. La o varsta destul de mica, la nici 4-5 ani, deja butoneaza calculatorul de la un capat la altul si mai ajung sa-si invete si parintii. In schimb, eu la 4-5 ani de-abia descopeream mania caruciorului cu rulmenti, iar in sange se ingloba un pigment piroman. Pocnitori, bubuitori si alte trasnai.

Aveam un intreg arsenal de pocnitori. De la cele mai simple, alea cu surub si cu catran, pana la cele facute dintr-un spray si incarcate cu carbid. Iesirile-n cartier se lasau cu zgomote destul de puternice. Ne mandream si faceam concurenta care prastie trage mai departe. Apai, sa nu mai zic ca pe la vreo 6-7 ani au inceput sa apara pistoalele cu bile, sa vezi atunci, nenicule, cum culegeam bile de pe jos.

Nu ascultam muzica la iPod si nici nu vorbeam la telefon mobil cu camera. Muzica, si aia o cumparai, o ascultam la un casetofon Panasonic pe care, din pacat, l-am pierdut.

Multe jucarii am avut, dar niciuna nu se putea compara cu astea de acum. Aveam masini cu telecomanda, dar avea fir. Imi doresc sa-mi fi amintit mai multe despre gadgeturile copilariei, dar vad ca nu pot. Pacat, Dorele, pacat.