Oare s-a lovit rau?

Conduc. Viteza regulamentara, radio urla-n surdina, plictiseala ma bantuie. Ba si incepe sa vina, si vine a dreacului, nu se oprea. Ah, biciclist pe partea cealalta a drumului. Pac-pac, hai sa-l claxonez si sa-l salut.Tit-tit! Tit-tit! Salut nenea si ii fac cu mana. Domnu’ biciclist, foarte galant, a vrut sa ma salute. Dar saracu’, nu a mai apucat. A cazut de pe bicicleta-n sant. Am ras de m-am stricat tot drumu’ dar acum stau si ma gandesc..

Oare s-a lovit? A patit ceva? Si totusi, eu ce vina am?

Alta zi, aceeasi masina, aceeasi plictiseala si acelasi post de radio. A, si sa nu uitam, acelasi sofer. Localitate, 60km/h, era radaru’ si nu stiam pe unde. De ce sa risc? Si incepusem iara sa claxonez si sa salut lumea. Ba, dar unu’ nu ratam. Pe totii ii salutam, asa am invatat la scoala. Pana cand, ce sa vad, unu’ catarat pe scara, salopeta de Electrica pe el. Buf, am gasit de cine sa rad. Il claxonez pe saracu’ om care, bineinteles s-a oprit din treaba si m-a salutat si el la randul lui.

In caz ca un nebun cu un Volvo va claxoneaza si va saluta, sa stiti ca.. n-am fost eu.

Undeva departe

Nu aberez, nu va ametesc dar am o pofta nebuna de scris.

As vrea sa scriu povesti, dar nu ma pricep, as vrea sa scriu poeme, dar dragostea mea sade de multa vreme in bataia inimii cuiva, si totusi ce scriu? Nu scriu nimic, cel mai scurt si ilogic raspuns. Am revenit de pe albia Dunarii, inca mai simt intre degete apa calduta si plina de uratanii. Dar ceva puternic, o zvacnire o simt in umeri. Este inca amintirea salaului de vreo trei kilograme prins in acul unditei mele. Sunt mandru de mine, si de pestele prins!
Pacat ca nu am o poza, dar acum inoata in chiuveta, chinuindu-se sa scape de solzi si mate.

A fost cel mai placut pescuit. Am prins peste, nu gluma. Prin bete mi-au trecut trei crapi la vreun kilogram, salau(cel mai mare peste de pana acum) si opt carasi la jumate de kilogram.
Sunt fericit!

Va intreb pe voi..

Aveti timp sa ma plictisiti?

Tin minte ca erau vacante in care plictiseala depasea orice obstacol dar acum, nu a fost macar o zi in care plictiseala sa-mi dea tarcoale. Vreau din nou o vacanta in care sa nu fiu ocupat mai tot timpu’, vreau sa fie din nou iunie sa ma bucur de fiecare grad celsius. Vreau cam multe.

Of, iar ma pregatesc sa plec. Imi pregatesc sculele, ma asteapta un weekend in care voi aduce acasa saci plini de peste… cumparat. Asa obisnuim, sa cumparam, sa-l prindem mai greu.. Saracu’ peste e acoperit de apa, oare nu se satura sa-si petreaca toata viata in aceeasi balta? Nu-si doreste sa sada pe un gratar incins?

Fir intins mie si hai peste, agata-te in carlig!

PS: Acum sunt pregatit, am doua galeti de paispe litri si cu siguranta voi reusi sa scot apa din balta si o sa iau tot pestele..

Cuvinte subliniate

…parca dintr-o oaza de lumina ma cuprinde un fior cutremurator. Ma ascund usor dupa o floare zambitoare plina de viata, ma chinui sa par indiferent, dar parca veselia mea spumega aripile lumii. Vantul imi sufla usor in ceafa si parca odata cu el, vorbele tale se aduna usor-usor in mintea mea. Nu stiu ce sa mai cred, incep sa te iubesc din ce in ce mai mult, iar cuvintele astea ma fac sa fiu.. disperat dupa tine.

Asculti..?! More…Eu sunt un simplu cetatean al carui zambet vioi nu-i poate fi sters niciodata. Doar negrul sentiment de departare ma poate ascunde de aceasta veselie. Dar totusi stau si ma gandesc ca fara tine aceasta veselie nu ar putea exista. Deci in contradictoriu vin si-mi anunt mandrul suflet ca zambetul meu poate fi sters. O singura miscare si totul se poate deplasa pe un alb viitor scris cu albastru aprins pe colile surasului meu. Sunt fericit ca esti langa mine si probabil, ca tu nu realizezi asta.

Pana acum am fost inchis, zbuciumat, de teama de afirmare a unor sentimente colorate, dar acum imi apuc cu dintii tricoul primit cadou de la tine si imi spun singur cu voce tare: “Zambetul meu nu poate trai fara speranta vocii tale..” Totusi strang prea tare si se pare ca tricoul cedeaza inaintea mea. Sunt un luptator, ma voi lupta cu orice obstacol, fie el omniscient. Si parca lacrimile durerii dispar usor odata cu apropierea palmei mele stangi ce sta sub capul tau, iar cu dreapta te imbratisez.

Buzele tale sunt ca purpura, ochii ca ai porumbelului si corpul usor ademenit sa ma primeasca langa el. Sanii tai hranesc liliacul si se oglindesc ca niste fericite particule imaculate de lacrimi. Stai! Ti-am furat acea dulce sarutare.

Dragostea ta e mai buna decat vinul.

Gandindu-ma la un prost

Gandindu-ma dar degeaba. Nu-l gasesc in minte, cautat cu disperare se ascunde de eventualele controverse, asa ca mai bine a ales sa se refugieze in unul dintre sertarele secrete ale mintii.

Dar chinuindu-ma, pot gasi doar cateva persoane de gen feminim care troneaza in spatele numelui de isterica. Nu alerg prea departe in propria minte, ci doar in intervalul zilelor de ieri si azi. Am avut parte de doua isterice care-si ocupa locul cu mandrie chiar de la inceputul cunostintei mele cu ele. Sunt ele, cele doua profesoare care ne streseaza orele si care incearca sa ne tina predici. Predici neascultate si slab urmarite de catre cineva.

Ma gandesc direct la diriginta, cea care ar fi trebuit sa ne ajute in momentele dificile dar cand colo se bate cu pumnu-n piept ca ne poate stimula doar cu cateva vorbe. Vorbe care spre sfarsit, din incercarea ei de a ne prelinge cateva presentimente sau ceva lacrimi, doar izbucnim intr-un ras ironic. Urat din partea noastra, dar mai mult nu merita. Tipa cand nu este momentul, se opreste brusc intr-un interval oarecare de timp si face usoare ironii proaste la adresa noastra.
Fugim cat mai repede din imaginatie de diriginta, ajung nu mai departe de enervanta profesoara de franceza. Dupa ce ca stresul este imens in timpul orelor, isi mai permite sa ne revendice si acele minunate pauze.

Postare scrisa sub influenta batoanelor de ciocolata si a paharelor dulci de Fanta.

Imi dau seama

Observ cu durere-n suflet ca in Romania polemicile se nasc ca bataia vantului. Isi stabilesc o directie si cu toata puterea, tot poporul roman incearca sa atace. Ataca intr-o zona sudica sau probabil nordica in felul abordarii problemei.

De cateva luni de zile o noua problema bate-n usile stramte ale tarisoarei noastre dragi. O problema delicata, dar si grea si la propriu si la figurat. Vorbim in discutii aprinse si fraze intregi despre kilogramele adaugate pe ingrijitul nostru corp. Suntem mai preocupati de kilogramele in plus ale altor persoane mai ceva decat de propria viata. Urasc cand vad oamenii dimprejurul tau actualizandu-te ca fiind un baiat sau o fata grasa. Probabil ca el sau ea, se simte bine sub pielea lui.

Eu, ducand lipsa unui corp atletic, dar nici avand o constructie astronomica de vreo suta si ceva de kile, doar cu putina bataie probabil ca ajung la optzeci si ceva pana in nouazeci, urasc sa vad sau sa aud cum un prichindel spune despre o persoana x sau y ca este grasa. Gandesc problema si imi dau seama ca omul nu a mancat din oala lu’ ma’sa.

Cu totii stim foarte bine ca kilogramele sau burtile suprapuse nu ne vor face bine. Ba chiar reprezinta un real dezavantaj. Tot romanul incearca metode care mai de care mai dubioase si in acelasi timp periculoase. Abtineri de la dulciuri, diferite mancaruri sau mai stiu eu ce. Nu dom’le, o viata avem si pe aia, cred ca trebuie sa o traim. Acum, o viata intreaga nu o sa mai mananc paine ca deh, sa nu depasesc cota de nouazeci de kile.

Noi, lipsiti de constiinta, imbucam sub nasul nostru rosu, tot felul de semipreparate sau porcarii importate din vest sau chiar de la americani. In afara de el, un alt real avantaj in lupta cu cresterea greutatii il au si aceste bauturi carbogazoase. Sucuri mai pe romaneste care nu-ti aduc niciun beneficiu, doar ca le consumam in exces. Incercam sa bem cat mai natural, dar totusi nu ne gandim ca probabil acele fructe au fost intepate cu ceva substante pentru a-si produce o coacere mai rapida si un gust cat mai apropiat de realitate.

Obiectivitatea nu reprezinta obiectul meu forte dar senzatia de eliberare a unor cuvinte fasnete imi evoca o reusita.

Parcul Național Cozia

După cum ați observat și voi am luat o mică pauză de articole destul de măricică, pentru că am fost plecat la munte cu Asociația E.S.T, împreună cu câteva licee din București și din Ilfov pentru puțină relaxare și voie bună .

Am parcurs un traseu destul de mare, formând fiecare liceu echipe pentru a participa la concursul organizat de E.S.T . Având o experiență în spate de 3 ani, nu m-am zbătut să obțin locul întâi, m-am oprit pe traseu de foarte multe ori admirând peisajul și făcând poze, scopul fiind acela de a mă relaxă, nicidecum de a câștiga locul 1. Cunoșteam traseul și nu era fair-play pentru participanții tineri . Cu toate acestea, am obținut locul 6 din 8 .

Am să vă pun niște poze de la această drumeție montană, merită să vizitați acest loc nu doar odată, ci de fiecare dată când aveți ocazia, este un peisaj superb și plin de mister .

Curajul oamenilor si infruntarea vietii

Într-un studiu realizat recent de catre mine, s-a constatat ca majoritatea oamenilor traiesc cu teama de a nu gresi si de a nu lasa o impresie proasta in urma lor. In urma cu cativa ani, dupa spusele parintilor, lumea se comporta altfel cu cei din jur, erau mai buni si aveau acel spirit de echipa in sange, insa odata cu timpul, noi toti ne-am schimbat. Din pacate, suntem generatia Facebook, unde parerile si impresile nu le exprimam in mod direct, in fata receptorului, ci printr-un mesaj pe “Peretele” Facebook-ului .

Acest lucru depinzand de majoritatea factorilor, insa un factor important, ingrijorarea pe care o cream in propriul nostru creier se datoreaza exclusiv parintilor, pentru ca sunt prea duri in creearea unui comportament si a unei educatii civilizate insa mult prea exigenti, ajungand ca cei “ce se lasa influentati” sa depinda in mod direct de acestia .

Multi adolescenti se duc la scoala cu teama de a nu se face de ras, chiar si cei mai “smecheriasi” copiii traiesc cu aceasta teama, deoarece au fost crescuti intr-un fel, iar viata din pacate este dura cu toti, pe nimeni nu iarta, acest lucru avand o latura avantajoasa, pentru ca asa ne strcturam propriul caracter, iar dupa cei doisprezece ani de scoala, vom putea iesi cu fruntea sus si mult mai stapani pe noi pentru a nu lasa o impresie proasta mai departe sefilor dar nici angajatilor, ei fiind colegii nostrii pe mai departe, daca nu vom ajunge la o facultate . Acest lucru intamplandu-se daca nu vom fi influentati de un anturaj care are scopul de a ne distruge viata .

Viata este data de Dumnezeu pentru a trece prin toate etapele, avand parti bune si parti rele, ele vor ramane in amintirea noastra iar peste mult timp ne vom aminti cu drag de ele, pentru ca fiecare moment ramane in inimile noastre .

Facebook page, comentarii pe blog si diacritice

Dupa cum bine stiti, mi-am creat o pagina de facebook speciala pentru acest blog personal, insa dupa o perioada de cateva luni am constatat ca este o pierdere de timp sa public articolele acolo, deoarece nu imi veneau suficiente vizite in raport cu like-urile ce le aveam, insa vizualizari aveam foarte multe. Am facut insa un mic test pe contul personal de facebook si surpriza a fost una mare, in doar 50 de minute am avut 25 de cititori care au stat in medie 6 minute si au vizitat minim 2 pagini per vizitator .

Acest experiment m-a ajutat si in acelasi timp m-a determinat sa imi sterg pagina de facebook, care este total inutila din punctul meu de vedere, privind din aceasta perspectiva, insa va dau posibilitatea daca doriti sa primiti imediat instintare cu privire la articolele mele de pe blog sa va abonati prin mail (gasiti widget-ul in dreapta) sau sa intrati pe contul personal si sa dati “Urmareste” . Voi publica acolo articolele interesante care merita intr-adevar citite .

Comentariile de pe blog, sunt intr-adevar importante, un blogger cand vede un comentariu de la un cititor fidel, un comentariu cu opinia lui sau un feedback mai lung, ii creste inima de bucurie si il determina si in acelasi timp il incurajeaza sa scrie in continuare, de asemenea am hotarat sa nu mai accept toate comentariile ce se incadreaza in categoria limbajului de messenger sau cei ce comenteaza doar ca sa-mi returneze comentariul, un fel de return comment, ce nu are nici-o legatura cu tema, acest lucru nu ma ajuta si nu va obliga nimeni sa faceti acest lucru, pentru ca daca simt ca este din obligatie si nu are legatura cu articolul respectiv, nu il voi publica, am tot dreptul, doar aici este “casa mea”, ceea ce imi ofera drepturi depline si alegerea corecta pentru ca cititorul sa nu fie afectat in vreun fel .

Incepand cu acest articol, am decis sa nu mai scriu cu diacritice, cititorul nu cred ca va fi afectat in vreun fel, pentru ca pe retelele de socializare foarte putina lume mai respecta lucrul acesta, nu este fair-play din partea unui blogger sa scrie fara diacritice, deoarece sunt roman, insa acest lucru ma ajuta pe mine si imi face munca mai usoara atunci cand sunt plecat in concediu, in vacanta sau cu alt motiv sa pot publica articolele de pe telefon.

As dori sa-mi comentati aceste randuri, daca sunteti de acord cu mine sau daca aveti o alta perspectiva si care este aceea, consider ca aceste masuri de precautie imi vor fi folositoare mai tarziu si sper eu ca am luat decizia buna .
O seara placuta .

Pregătește-te din timp

O experiență neplăcută de acum câțiva ani m-a făcut să mă hotăresc din timp unde îmi voi petrece Paștele sau Crăciunul, pentru a nu avea probleme majore pe ultima sută de metrii cu alegerea destinației preferate, pentru că mulți în ziua de azi sunt nehotărâți, iar dacă gașca este mare, problemele care apăr vor fi în aceeași măsură .

Acum doi ani, înainte cu patru zile de Ajunul Crăciunului, eram încă nehotărât unde îmi voi petrece Crăciunul, gâsca era foarte mare și fiecare dintre noi aveam o părere, la sfârșitul deciziei să o luăm de la început cu opțiunile pe care le aveam pe atunci, fiind destul de numeroase .

Eu vroiam să merg la munte, deoarece iubesc muntele, preferam să fie o vacanță destul de liniștitoare, cu un aer curat și cu prietenii alături, dar majoritatea erau de o altă părere, alții vroiau să facem undeva în capitală, alții la munte, alții in Grecia însă la asemenea oferte în creta Grecia prin agenția sejur24 ne cam făcea cu ochiul, prețul nefiind piperat, însă bugetul nostru era unul destul de limitat .

Până la urmă, am căzut de comun acord și am fost la munte, însă sper eu că în anii următori să vizitez și alte locuri din afară, precum Grecia, Italia, Spania, Franța .
Vouă unde vă place să petreceți sărbătorile ? Marea majoritate doresc să petreacă acasă cu familia, însă din când în când este bine să te detașezi și de lucrul acesta .