Frumoasa copilarie

Se facea ca acum cativa ani, in copilaria mea, sa nu existe urma de calculator, internet sau playstation. Pur si simplu, imi umpleam timpu’ ca orice copil, uitandu-ma la desene animate. Aproape singurul lucru comun al copilariei mele si a celei existente acum.

Acum, copiii se distreaza jucandu-se NFS pe calculatoru’ sau butonand telecomanda imensului robot. Stau, ma uit la ei si sunt atent la ultimile minunatii ale tehnologiei. Observ cum au evoluat lucrurile si imi dau seama ca nu e ceva rau ca nu inteleg sa mai asamblez o jucarie ciudata. La o varsta destul de mica, la nici 4-5 ani, deja butoneaza calculatorul de la un capat la altul si mai ajung sa-si invete si parintii. In schimb, eu la 4-5 ani de-abia descopeream mania caruciorului cu rulmenti, iar in sange se ingloba un pigment piroman. Pocnitori, bubuitori si alte trasnai.

Aveam un intreg arsenal de pocnitori. De la cele mai simple, alea cu surub si cu catran, pana la cele facute dintr-un spray si incarcate cu carbid. Iesirile-n cartier se lasau cu zgomote destul de puternice. Ne mandream si faceam concurenta care prastie trage mai departe. Apai, sa nu mai zic ca pe la vreo 6-7 ani au inceput sa apara pistoalele cu bile, sa vezi atunci, nenicule, cum culegeam bile de pe jos.

Nu ascultam muzica la iPod si nici nu vorbeam la telefon mobil cu camera. Muzica, si aia o cumparai, o ascultam la un casetofon Panasonic pe care, din pacat, l-am pierdut.

Multe jucarii am avut, dar niciuna nu se putea compara cu astea de acum. Aveam masini cu telecomanda, dar avea fir. Imi doresc sa-mi fi amintit mai multe despre gadgeturile copilariei, dar vad ca nu pot. Pacat, Dorele, pacat.

Probleme negre

Odata am spus ca 8*7 face 46, a ras de mine o scoala intreaga si inca 4 clase. Nimeni nu a vrut sa-mi spuna adevarul.Afara soare-mi intra sub tricoul meu colorat, caldura ma moleseste si sub calmitatea am zis: Lasa ca ma fac eu mare! ..tot o sa aflu’ eu adevarul.
Pana atunci stau si ma chinui sub extrema greutate a integralelor definite, ma scarpin usor la tampla cu cartea de romana.

Nu-mi arde nici de ics si nici de igrec. Vreau sa plec, undeva-n multicolora lume. Am ajuns sa vad patratele in loc de blonde, cifre in loc de fuste scurte. Cand se va termina aceasta rocada? Cand regele-si va preda regina in cel mai obscur moment? Va stii cineva ca candva, cand soarele ardea, Andu statea si privea.. fustele pe care le zarea? In fiecare seara, o alta problema incearca sa mai simt cate ceva. Mintea mea, vicleana, depaseste orice obstacol, sare peste fiecare groapa dar de fiecare data se prabuseste inainte de final. Exercitii, musca-ti din mine! si ajutati-ma sa va depasesc.

Nu mai am timp, carne sau oase in corp. S-au dezintegrat oadata cu ea, cu matematica.
Vreau sa scap, sa-mi recap inima, o bere rece, o blonda care sa treaca prin fata blocului, la munte, sa ma relaxez, fluturi in stomac, sa ma plictisesc, sa numar frunzele care cad, sa numar cainii care se pisa la roata masinii, un sarut pe alea blocului. Vreau!

Un baiat cu ochii mari scria exercitii pentru bacalaureat, un profesor statea si le citea…

Ballantines Day

Invartindu-ma in jurul cozii, dupa o paine sau un suc, realizez nebunia creata de o sarbatoare importata din tari straine. Vorbim usor si deschis despre banala zi de Valentine’s Day. Mi se pare o nebunie, o ticneala care isi arunca sageti cu destinatia unei boli mintale. Situatia te infiripa sa culegi aerul important si fitos al necunoscutilor de langa tine. Simtul practic si cel al rusinarii, te implica in alegerea cadoului perfect de ziua indragostitilor.

O chestie ireala, absolut banala. Daca tu iubesti persoana de langa tine, nu-i declari sentimentele printr-un simplu sau un oarecum luxos cadou. Dragostea nu poate fi cumparata cu ajutorul lor, dar totusi pentru unii sau unele, aceasta se poate impartasi. Trist. Ne luptam in frunze aramii si papile gustative ale dragostei, nu in accesorii scumpe sau cine stie ce telefon mobil. Mi se pare totusi penibil sa-i spun cuiva ca o iubesc,asta numai pentru ca este ziua indragostitilor si asa am fost invatat de nenorocitii aia de americani.

Imi doresc sa fur microfonul presedintelui si ca o dictatura cuvantul meu sa pice voi sau poate ideea mea renascentista despre ziua indragostitilor. As vrea sa va pot spune ca o dragoste curata nu poate fi furata printr-un schimb imbecil, platirea unei sume de bani pentru cumpararea unui lucru luxos. Asa o dragoste poate fi lasa pentru o runda a doua, runda intereselor. Dragostea o poti castiga impunandu-ti sentimentele, soptind minute intregi cuvinte lucioase si slefuind gesturi tandre.

Nu ma lupt in cadouri siropoase, probabil doar ceva simbolic dar in acelasi timp romantic si usor de apreciat. Nu vreau sa ma ascund dupa cutia infasurata de o funda mare rosie, atat de mare incat sa-mi ocupe expresia fetei. Nu vreau sa fiu batut de vantul rece al dragostei in semn de folosire. Pur si simplu, nu vreau.

Cuvinte usoare si simbolice imi atarna usor in sirul desfacut de idei. Gandul imi fuge direct la un cadou simplu si romantic.

Acelasi copil care uraste acesta sarbatoare,
Andu.

P.S.: E zi dezlegata la Ballantines. Savoare spornica..

Ceva norocos

E vineri, soarele incearca sa ne zambeasca intr-un mod cat mai autentic. Lumea este vesela si cateodata induiosata de cantecul maiastru al pasarilor. Dispareti, pasari nenorocite si odioase. Luati-va zborul in ritm cat mai alert. M-am saturat de sunetele voastre.
Toata lumea e fericita, numai eu am o stare ordinara de un sec incredibil. Stau si imi amestec gandurile in niste amarate de variante. Plec, vreau sa las balta tot.

Alerg, sunt uimit de ce vad in jur. Inca mai alerg si starea ordinara tot nu mi s-a schimbat. Incerc sa aleg alta modalitate. As alege sa fiu nenorocit, cretin si sa spun lucrurilor pe nume. Dar nu pot, ceva imi tine aceasta miscare regretabila. Vreau sa scap de sub monopolul stresului si al unei vieti constante in care majoritatea lucrurilor se repeta intr-un singur tipar. Trag cu forta gratiile ce-mi imprejmuiesc viata si cu asta incerc sa ies din monotonie.

Mi se face foame de la atata vorba. Nu ma hotarasc ce sa fac si, in cele din urma, deschid frigiderul. Doar sarmalele ma satisfac, dar nu mai vreau! Vreau sa incerc ceva nou. Ramele sau furnicile ar fi o alegere perfecta. Nu le gasesc. Prind o musca si o pun in tigaie. S-a ars, la naiba cu mustele! Totusi renunt la indoieli si desfac sticla de Jack. Iau o gura sanatoasa. Parca sunt mai multumit, dar in acelasi timp si linistit.

Andule, incearca sa fii verde ca frunezle unui copac, imbata-te sau incearca sa-ti stimulezi cat mai repede rapirea. Nu reusesc, ma retrag la marginea abrupta a drumului, as vrea sa incerc sa-mi arat irezistibila parte a corpului tuturor trecatorilor. As vrea sa ma duc direct la vecinul de la trei si sa-i adresez doua bagari sau penetrari in ale lui rude pentru toata bocanelile suferite pana acum. As vrea sa ma duc sa-i spun blondei care trece acum pe drum sa-mi faca o teava. As vrea sa-i spun barmanitei ca este o curva. As vrea sa-ti spun tie, tu asta care ma citesti, ca esti un imbecil ca citesti lucrurile astea. As vrea sa incerc multe. Toate cu deznodamantul unei schimbari in viata.

Ma aflu sub influenta unei stari indoielnice. Feriti-va!.. pot musca.

Sorinel, fa ceva cu viata! Scapa de viata plictisitoare..

Unde te duci tu?

De o vreme incoace, dragostea pentru calculator s-a raspandit. S-a raspandit in mii de frunze arse de bataia soarelui. Nu ma mai simt atat de indragostit de calculator ca inainte. Sunt tot mai distant de el si imi petrec foarte putin timp in preajma lui.

Ajuns acasa de vreo ora, analizand bine TVu’ m-am gandit ca ar fi bine sa deschid rasnita si sa macin niste vorbe. Vorbe colorate sau doar transformate in sepia, asta nu stiu. Vorbele imi fug din gura, degetele o iau inaintea gandirii, dar dragostea fata de aceasta ustensila cred ca a fost uitata in spatele usii care desparte camera de restul casei. Sunt intr-o stare de decadere, de prelingere a adolescentei si spulberare a timpului liber cu o clipa de odihna.

Prefer sa vad un film, o emisiune tare sau un documentar bine realizat, decat sa-mi pornesc uratania de messenger si s-o ard in discutii idioate despre ceea ce am mai facut in ultimele minute . Mai bine ma lipsesc. Si asa, parca totusi sunt mai linistit.

Sunetul bizar din casti ma distreaza, imi da pofta de viata si scarba cat mai mare fata de calculator.

Actualizandu-ma

ntr-un vag sistem, imi reactualizez datele cu privire la oamenii romani si la ajutorul lor.

Cracindu-ma la o distanta de trei centimetri, dau cu mouse-ul in balta si inteleg. Inteleg cum, nici la doua taste distanta iti poti alatura mintii tale o parere proasta despre persoana din partea opusa a ferestrei de messenger. Ma sting usor si imi dau seama mai bine, niciodata nu mi-a fost in ajutor si si-a facut loc in lista doar pentru ca el avea nevoie de un oarecum ajutor. Iar eu, ca un copil naiv ce sunt, nu am facut decat sa-l ajut, cat de bine am putut..

Nu dezvalui nume sau identitati, nu ma arunc in afirmatii jegoase sau cuvinte jignitoare, imi postez doar libera parere despre o persoana. Parere care a fost scoasa de sub radicalul unei persoane de treaba, ajungand la limita care tinde spre infinit a persoanei ingamfate. Un strigat anapoda, o frunza verde in mijlocul iernii, toate ne arunca la o dezlantuire fermecata de un zambet fals..

Cuvinte sau fraze intregi imi evoca si spulbera minunata minte, dar ma limitez doar in zona bunului simt si ii fac cadou cateva jetoane arse transformate in jar colorat puternic aprins.

PS: Pe viitor sper ca atentia se fie distribuita mult mai bine..

Plutind in deriva

Aruncand ideile imprumutate intr-un sant noroios, imi doresc doar continuarea prin autenticitate. Incerc sa ma stabilesc pe axa eternitatii in blogosfera, dar timpul liber se impotriveste.

Analizez ideea, gandesc problema, dar sansa de reusita in lumea marilor giganti imi este imposibila. Ma lupt anevoios cu eliberarea de sub chimonoul volanului si al pedalei de acceleratie. Dar si cu aruncarea presiunii bacului care imi invaluieste mintea. Incerc, dar sunt aruncat in avalul cursului si imi stabilesc doar cateva forte necesare. Forte pe care incerc sa mi le exprim intr-un mod cat mai convenabil si care isi vor arunca o premisa in viitorul meu.

Zbor mai departe cu ideea de a intelege sistemul scolar si cel al examinarilor. Un sistem foarte prost pus la punct in decursul multor ani de catre foarte multi ministri care incearca sa exceleze prin prostie. In trecerea rapida a intercityului de Bucuresti revizuiesc si ultimii doi ani din invatamant. Cred ca mai mult de cinci ministri s-au perindat pe ulita sociala si particulara a elevului roman. Suntem chinuiti intr-un mod absurd prin intense modificari care nu fac dacat sa ne subtieze cheful pentru scoala, presupunand o comparatie cu vocea tuguiata dupa inhalarea unei doze de heliu.

Nu ma mai plang atat, dar incerc sa-mi domolesc durerile timpului meu liber si incerc sa-mi exprim interesul pentru dragul meu viitor.

P.S.: O idee scurta si la obiect. Daca azi ar trebui sa alegi o facultate, ce ai alege? Cea de constructii sau cea auto?

Jocul vietii

…pentru care-ti revizuiesti ramurile emotiilor si crengile pacatelor.

Jocul vietii nu poate fi definit pentru orice suflet al acestui glob ca fiind acelasi. In unele cazuri se poate reprezenta doar prin simpla prezenta a unui joc murdar categorisit sa-ti educe viata in cel mai josnic mod, dar printre alte cazuri se scurg si jocurile binevoitoare de bucurie si tandrete. Cu o rasuflare lesne sau usoara, pot condamna intarzierile provocate la mersul trenurilor, dar niciodata nu pot nega faptul ca reprezentam un manunchi de oameni veseli. Da, asa ii pot declara eu, dupa o revizie nu tocmai sangeroasa, pe romanii nostri.

Intalnesti la tot pasul romani veseli care sunt educati sa poarte durerea si nelinistea in propriul suflet, fara a-si arunca vorbele unui duh necunoscut. Toate acestea sunt intamplatoare si intr-un mod aleatoriu alese. In ciuda momentelor grele, noi, acest popor milostiv, incercam sa trecem prin noroiul alunecos al durerilor si totusi iesim cu un zambet cristalin. Dar cum toate astea nu pot fi aprinse in zambete pana la nesfarsit, ne gafam si calcam..

Calcam cu nebagare de seama in patima bauturii si a tutunului. Doar cu ajutorul lor, o parte din acest ciorchine de oameni poate trece cu succes prin calvaruri. Nu este tocmai o metoda civila si demna de urmat, este limpede ca cristalul din contra reprezinta culoarea inchegata a unui suflet diabolic.

Nota informativa: Nu este un joc de noroc in care miscarea usoara si treptata a zarului iti poate decide viitorul.

Acelasi copil care uraste alcoolul si alcoolistii,
Sorinel.

Despre prosti

Romania asta e plina de prosti. Stau asa si ma uit, cum peste tot dai de unu. Nu mai exista loc in care sa nu te lovesti de idiotenia lor. Stau si ma intreb cum o fi sa stai asa si sa nu stii sa faci nimic, sa intrebi de fiecare data pe unu si pe altu. Pun unii niste intrebari care si-ar gasi raspunsul la un simplu “Search” pe Google.

Dar prostu’ nu e prost destul pana nu il opreste din treaba si pe altu. Mai puneti si voi mana pe o carte, mai cititi ceva, mai experimentati, nu stati cu mana intinsa ca nu o sa va dea nimeni nimic. Aud pe multi ca spun ca dorm 2-3 ore pe zi si apoi se plang ca nu mai au timp sa invete, ca nu stiu ce sa faca pentru a scoate un ban in plus, ca de ce eu nu ma plang. Nu zic ca nu e bine sa dormi, dar sa dormi cand stii ca ai toate treburile rezolvate, cand ai spatele asigurat.

Ca sa ma laud(daca e de laudat asta), eu am dormit doar intr-o singura dupa-amiaza in ultimele 6 luni. Dar bineinteles toate astea nu se vad, si nu se pun la socoteala.

Hai cu testu’…

Astazi aveam programat un test la biologie, avem o profesoara mai exigenta asa ca toata lumea era foarte agitata la prima ora. Multi se plangeau ca nu au invatat, ca n-au avut chef, ca au dormit, si cine stie ce astfel de motive prostesti. Eu si inca vreo 7-8 invatasem si chiar ne doream sa dam testul ca sa scapam, sa nu stam cu morcovul pana data viitoare.

Nu am dat test, s-au rugat de ea, nu stiu ce i-au facut ca pana la urma nu am facut deloc biologie. Cica dam testul joi, asadar o sa stau stresat pana atunci. Nu ii inteleg p-astia…, testul fusese anuntat de 1 saptamana, timp sa invete era berechet, deci nu era nicio piedica. Nu e vina nimanui ca nu ai tu chef sa inveti, ca nu ai avut timp, sau ca te-a durut in cot de test. Daca vroiai, timp de o saptamana puteai sa inveti toata cartea, dar ce sa mai vorbim, cand majoritatea se gandesc la cai verzi pe pereti. Cereti corectitudine din partea profesorilor, dar voi nu va dati silinta deloc.

Later edit: am avut copiute