Cerul de la munte e superb.Când eşti în inima muntelui, totul pare altfel, chiar şi timpul. Nu mai este aceeaşi presiune ca de obicei, ci timpul este diluat, se scurge încet, după o regulă numai de el ştiută.

Azi, aş fi vrut să-l întreb. Eram curios. Priveam cerul înstelat pe la vreo 11 şi speram să fie încă 10. Persoana de lângă mine vorbea încet, calm, cu multe pauze în vorbire, exact cum trebuia. Ni s-au alăturat mai mulţi şi iarăşi am uitat noţiunea timpului. Sunetul de chitară ne mângâia urechile.

Eram cu toţii fericiţi. Timpul a trecut, au mai rămas câteva ore… mai e una şi gata, jocul s-a terminat, e timpul să devin altceva sau altcineva…