Mereu m-am întrebat, cum ar fi viata fara telefon, să nu mai putem comunica cu cei din jurul nostru atunci când intervine ceva să ne descurcăm singuri pentru a simți pe pielea noastră ce înseamnă să te Înfrunți cu viața, fără nici un fel de ajutor din partea cuiva.

Nu de mult, ne foloseam doar de telefoanele fixe și de telefoanele publice de pe stradă, acum ele au devenit doar un decor, nici nu le mai văd rostul, iar primarul de câțiva ani nu a luat nici-o măsură, încă nu le-a desfințat și din pacate ocupă un spațiu destul de important zic eu .

Țin minte că eu am reușit să stau fără telefon o perioadă destul de bună, nu mai știu motivul, însă m-am simțit mult mai bine, pentru că atunci când te simți mai ok, când îți e lumea mai dragă trebuie să-ți sune telefonul .

Un alt avantaj, după părerea mea, este acela că atunci când îți este dor de o persoană, ar fi mai bine să te vezi cu ea, nu să stai ore întregi la telefon de vorbă, pentru că altfel trăiești acele clipe, este cu totul altceva .

Am fi mult mai atenți fără telefon în viață de zi cu zi, nu mai avem grija lui, nu ne mai stresează nimeni atunci când nu dorim acest lucru .

Și cel mai rău mă miră că cei de 8-10 ani au telefoane de ultima generație, pentru ce nu știu, părinții sunt de vină în totalitate .

Însă cu toate cele menționate, trebuie să fim conștienți că nu putem rezista fără telefon și că el face parte din viața noastră.