Simţi şi tu? Miroase a fum.. ma îneacă… dar nu e nici o supărare, l-am provocat cu bună ştiinţă… cred. Am ars cuvintele cu care m-ai rănit înainte, am aruncat toate pozele care mi-au fost la îndemână. Şi nu m-am ales cu nimic în final. Tu eşti tot acelaşi, continui să minţi, să răneşti, să scuipi, să înjuri. Eşti o javră!
Repulsie, atâta îmi provoci.
Dar mai există o parte bună a vieţii, acea lumină puternică, acel aer parfumat, mirosul îmbietor de portocale; este color, am renunţat la alb-negru, este energic şi mă protejează de tâmpenii precum certuri sau cuvinte arzătoare. Nu va dura prea mult, o ştiu, dar trecem prin viaţă, pentru asta trăim, e o roată care se va rupe la un moment dat.
Atunci picăm … fiecare… rând pe rând… şi tu o vei face, dar probabil fără regrete, căci nu ai avut suflet, ai fost lipsit de sentimente, de păreri de rău, de cugetare, de simţ al decenţei, de conştiinţă. Toate astea ţi-au lipsit cu desăvârşire. Doar această lumină mă învăluie… cred că este o nouă etapă, o nouă iubire, un suflet pur.
Sper….
A trecut mai mult de o săptămână… atingere de caşmir, mângâieri infinte, săruturi pasionale. Rămâne doar amintirea…poate şi dorinţa acum, dorul le va accentua, eu le voi păstra, fiecare să facă ce vrea cu viaţa lui, cu propriul suflet. Mă simt indignată. Am reuşit să o dau în bară… Am reuşit să mă las pe mâinile altcuiva, dar momentan pare să fie bine…
Sper…….
Curge roua lin, fără prea mult zgomot. E aşa plăcut afară: răcoare, băltoace, melancolie în atmosferă.. Iar eu încă visez la nopţile de vară, nopţile de dragoste, nopţile de umor şi oboseală, nopţile în care ne făceam planuri, planuri cu care nu ne-am întâlnit faţă în faţă nici măcar până acum.. şi a trecut ceva timp, dar ce contează? Eu încă sper.
Şi sper…..