Realitati imaginare

S-a ridicat incetisor de pe scaun, dar in asa fel incat timpul ii era dusman, dand impresia ca se lupta cu el. Si-a ridicat privirea din podeaua jegoasa, plina cu nisip si a vrut sa strige pe cineva, dar nu stia pe nimeni. Lumea trece pe langa el din ce mai repede, impingandu-l pe bietul baiat intr-o adevarata criza de nebunie. Nu stia ce sa faca. A vrut sa fuga, dar unde? Nu stia orasul.

Era prima lui calatorie cu trenul si a atipit si astfel s-a trezit intr-o gara imensa. Unde era? Nu stia.In minte ii aparea vocea suava si calda a mamei care i-a zis sa nu uite sa coboare la a 3 statie, dar si sfatul ei spus cu o oarecare asprime in glas, sa nu adoarma in tren. Dar el nu mai avu timp sa asculte tot sfatul mamei, fiind furat de glasul rotilor de tren ce veneau sau plecau din gara acelui mic oras de munte.

Acum ce va face?? Se cauta timid in buzunare sa vada cati bani are, poate reuseste sa-si cumpere ceva de mancare pentru ca Zeul Foamei isi cerea tributul. Afla totusi ca este in Marele Oras. Acum statea dezcumpanit pe o borduara in fata imensei gari, rontaind cu teama dintr-un covrig vechi de cateva zile. Nu stia ce sa faca, era speriat. Nimeni nu-l ajuta. Toti oamenii pareau tristi, grabiti si niciunul din ei nu auzea vocea timida a copilului ce ruga sa fie ajutat.

La un moment dat a vazut un copil cam de varsta lui cu o punga in mana ce se plimba buimac prin fata garii. Acum erau fata in fata. El, un copil sanatos dintr-un orasel de munte si in fata lui un copil ai carui ochi lipsiti de culoare il priveau nedumerit.”Hai pleaca de aici! Aici eu stau!”, spuse copilul cu punga, apropiindu-se de el si incercand sa-l loveasca. Un tipat strident de femeie se auzi. Toti se oprira si timpul de asemenea.” Sa cheme cineva o salvare!! Moare copilul!!” .

Dupa vreo cinci minute, in harmalaia din fata garii se auzi glasul unei sirene de salvare ce parca striga: “Dati-va din fata mea, ca moare baiatul!”. Un doctor burtos cobori din salvare, tragand insetat din tigara. “Ce s-a intamplat?”, intreba el. “Se jucau si ei ca si copiii si nenorocitul mi-a sarit in fata. N-am mai putut sa-l evit”, spuse un sofer foarte speriat. Doctorul se aproprie de pacient. Era palid si rece.

Puse mana pe el, il intoarse cu fata spre el si striga:”Aprindeti-i dracului careva o lumanare sa aiba si crestinul asta lumina la cap, ca doar e mort!! Stie cineva unde e ma-sa??”
Undeva intr-un mic orasel de munte,o mama ingrijorata astepta un telefon de la fiul ei, dar el nu mai venea…

Copyright © Sorinel.info