Odata am spus ca 8*7 face 46, a ras de mine o scoala intreaga si inca 4 clase. Nimeni nu a vrut sa-mi spuna adevarul.Afara soare-mi intra sub tricoul meu colorat, caldura ma moleseste si sub calmitatea am zis: Lasa ca ma fac eu mare! ..tot o sa aflu’ eu adevarul.
Pana atunci stau si ma chinui sub extrema greutate a integralelor definite, ma scarpin usor la tampla cu cartea de romana.

Nu-mi arde nici de ics si nici de igrec. Vreau sa plec, undeva-n multicolora lume. Am ajuns sa vad patratele in loc de blonde, cifre in loc de fuste scurte. Cand se va termina aceasta rocada? Cand regele-si va preda regina in cel mai obscur moment? Va stii cineva ca candva, cand soarele ardea, Andu statea si privea.. fustele pe care le zarea? In fiecare seara, o alta problema incearca sa mai simt cate ceva. Mintea mea, vicleana, depaseste orice obstacol, sare peste fiecare groapa dar de fiecare data se prabuseste inainte de final. Exercitii, musca-ti din mine! si ajutati-ma sa va depasesc.

Nu mai am timp, carne sau oase in corp. S-au dezintegrat oadata cu ea, cu matematica.
Vreau sa scap, sa-mi recap inima, o bere rece, o blonda care sa treaca prin fata blocului, la munte, sa ma relaxez, fluturi in stomac, sa ma plictisesc, sa numar frunzele care cad, sa numar cainii care se pisa la roata masinii, un sarut pe alea blocului. Vreau!

Un baiat cu ochii mari scria exercitii pentru bacalaureat, un profesor statea si le citea…

Invartindu-ma in jurul cozii, dupa o paine sau un suc, realizez nebunia creata de o sarbatoare importata din tari straine. Vorbim usor si deschis despre banala zi de Valentine’s Day. Mi se pare o nebunie, o ticneala care isi arunca sageti cu destinatia unei boli mintale. Situatia te infiripa sa culegi aerul important si fitos al necunoscutilor de langa tine. Simtul practic si cel al rusinarii, te implica in alegerea cadoului perfect de ziua indragostitilor.

O chestie ireala, absolut banala. Daca tu iubesti persoana de langa tine, nu-i declari sentimentele printr-un simplu sau un oarecum luxos cadou. Dragostea nu poate fi cumparata cu ajutorul lor, dar totusi pentru unii sau unele, aceasta se poate impartasi. Trist. Ne luptam in frunze aramii si papile gustative ale dragostei, nu in accesorii scumpe sau cine stie ce telefon mobil. Mi se pare totusi penibil sa-i spun cuiva ca o iubesc,asta numai pentru ca este ziua indragostitilor si asa am fost invatat de nenorocitii aia de americani.

Imi doresc sa fur microfonul presedintelui si ca o dictatura cuvantul meu sa pice voi sau poate ideea mea renascentista despre ziua indragostitilor. As vrea sa va pot spune ca o dragoste curata nu poate fi furata printr-un schimb imbecil, platirea unei sume de bani pentru cumpararea unui lucru luxos. Asa o dragoste poate fi lasa pentru o runda a doua, runda intereselor. Dragostea o poti castiga impunandu-ti sentimentele, soptind minute intregi cuvinte lucioase si slefuind gesturi tandre.

Nu ma lupt in cadouri siropoase, probabil doar ceva simbolic dar in acelasi timp romantic si usor de apreciat. Nu vreau sa ma ascund dupa cutia infasurata de o funda mare rosie, atat de mare incat sa-mi ocupe expresia fetei. Nu vreau sa fiu batut de vantul rece al dragostei in semn de folosire. Pur si simplu, nu vreau.

Cuvinte usoare si simbolice imi atarna usor in sirul desfacut de idei. Gandul imi fuge direct la un cadou simplu si romantic.

Acelasi copil care uraste acesta sarbatoare,
Andu.

P.S.: E zi dezlegata la Ballantines. Savoare spornica..

E vineri, soarele incearca sa ne zambeasca intr-un mod cat mai autentic. Lumea este vesela si cateodata induiosata de cantecul maiastru al pasarilor. Dispareti, pasari nenorocite si odioase. Luati-va zborul in ritm cat mai alert. M-am saturat de sunetele voastre.
Toata lumea e fericita, numai eu am o stare ordinara de un sec incredibil. Stau si imi amestec gandurile in niste amarate de variante. Plec, vreau sa las balta tot.

Alerg, sunt uimit de ce vad in jur. Inca mai alerg si starea ordinara tot nu mi s-a schimbat. Incerc sa aleg alta modalitate. As alege sa fiu nenorocit, cretin si sa spun lucrurilor pe nume. Dar nu pot, ceva imi tine aceasta miscare regretabila. Vreau sa scap de sub monopolul stresului si al unei vieti constante in care majoritatea lucrurilor se repeta intr-un singur tipar. Trag cu forta gratiile ce-mi imprejmuiesc viata si cu asta incerc sa ies din monotonie.

Mi se face foame de la atata vorba. Nu ma hotarasc ce sa fac si, in cele din urma, deschid frigiderul. Doar sarmalele ma satisfac, dar nu mai vreau! Vreau sa incerc ceva nou. Ramele sau furnicile ar fi o alegere perfecta. Nu le gasesc. Prind o musca si o pun in tigaie. S-a ars, la naiba cu mustele! Totusi renunt la indoieli si desfac sticla de Jack. Iau o gura sanatoasa. Parca sunt mai multumit, dar in acelasi timp si linistit.

Andule, incearca sa fii verde ca frunezle unui copac, imbata-te sau incearca sa-ti stimulezi cat mai repede rapirea. Nu reusesc, ma retrag la marginea abrupta a drumului, as vrea sa incerc sa-mi arat irezistibila parte a corpului tuturor trecatorilor. As vrea sa ma duc direct la vecinul de la trei si sa-i adresez doua bagari sau penetrari in ale lui rude pentru toata bocanelile suferite pana acum. As vrea sa ma duc sa-i spun blondei care trece acum pe drum sa-mi faca o teava. As vrea sa-i spun barmanitei ca este o curva. As vrea sa-ti spun tie, tu asta care ma citesti, ca esti un imbecil ca citesti lucrurile astea. As vrea sa incerc multe. Toate cu deznodamantul unei schimbari in viata.

Ma aflu sub influenta unei stari indoielnice. Feriti-va!.. pot musca.

Sorinel, fa ceva cu viata! Scapa de viata plictisitoare..

De o vreme incoace, dragostea pentru calculator s-a raspandit. S-a raspandit in mii de frunze arse de bataia soarelui. Nu ma mai simt atat de indragostit de calculator ca inainte. Sunt tot mai distant de el si imi petrec foarte putin timp in preajma lui.

Ajuns acasa de vreo ora, analizand bine TVu’ m-am gandit ca ar fi bine sa deschid rasnita si sa macin niste vorbe. Vorbe colorate sau doar transformate in sepia, asta nu stiu. Vorbele imi fug din gura, degetele o iau inaintea gandirii, dar dragostea fata de aceasta ustensila cred ca a fost uitata in spatele usii care desparte camera de restul casei. Sunt intr-o stare de decadere, de prelingere a adolescentei si spulberare a timpului liber cu o clipa de odihna.

Prefer sa vad un film, o emisiune tare sau un documentar bine realizat, decat sa-mi pornesc uratania de messenger si s-o ard in discutii idioate despre ceea ce am mai facut in ultimele minute . Mai bine ma lipsesc. Si asa, parca totusi sunt mai linistit.

Sunetul bizar din casti ma distreaza, imi da pofta de viata si scarba cat mai mare fata de calculator.

ntr-un vag sistem, imi reactualizez datele cu privire la oamenii romani si la ajutorul lor.

Cracindu-ma la o distanta de trei centimetri, dau cu mouse-ul in balta si inteleg. Inteleg cum, nici la doua taste distanta iti poti alatura mintii tale o parere proasta despre persoana din partea opusa a ferestrei de messenger. Ma sting usor si imi dau seama mai bine, niciodata nu mi-a fost in ajutor si si-a facut loc in lista doar pentru ca el avea nevoie de un oarecum ajutor. Iar eu, ca un copil naiv ce sunt, nu am facut decat sa-l ajut, cat de bine am putut..

Nu dezvalui nume sau identitati, nu ma arunc in afirmatii jegoase sau cuvinte jignitoare, imi postez doar libera parere despre o persoana. Parere care a fost scoasa de sub radicalul unei persoane de treaba, ajungand la limita care tinde spre infinit a persoanei ingamfate. Un strigat anapoda, o frunza verde in mijlocul iernii, toate ne arunca la o dezlantuire fermecata de un zambet fals..

Cuvinte sau fraze intregi imi evoca si spulbera minunata minte, dar ma limitez doar in zona bunului simt si ii fac cadou cateva jetoane arse transformate in jar colorat puternic aprins.

PS: Pe viitor sper ca atentia se fie distribuita mult mai bine..

Aruncand ideile imprumutate intr-un sant noroios, imi doresc doar continuarea prin autenticitate. Incerc sa ma stabilesc pe axa eternitatii in blogosfera, dar timpul liber se impotriveste.

Analizez ideea, gandesc problema, dar sansa de reusita in lumea marilor giganti imi este imposibila. Ma lupt anevoios cu eliberarea de sub chimonoul volanului si al pedalei de acceleratie. Dar si cu aruncarea presiunii bacului care imi invaluieste mintea. Incerc, dar sunt aruncat in avalul cursului si imi stabilesc doar cateva forte necesare. Forte pe care incerc sa mi le exprim intr-un mod cat mai convenabil si care isi vor arunca o premisa in viitorul meu.

Zbor mai departe cu ideea de a intelege sistemul scolar si cel al examinarilor. Un sistem foarte prost pus la punct in decursul multor ani de catre foarte multi ministri care incearca sa exceleze prin prostie. In trecerea rapida a intercityului de Bucuresti revizuiesc si ultimii doi ani din invatamant. Cred ca mai mult de cinci ministri s-au perindat pe ulita sociala si particulara a elevului roman. Suntem chinuiti intr-un mod absurd prin intense modificari care nu fac dacat sa ne subtieze cheful pentru scoala, presupunand o comparatie cu vocea tuguiata dupa inhalarea unei doze de heliu.

Nu ma mai plang atat, dar incerc sa-mi domolesc durerile timpului meu liber si incerc sa-mi exprim interesul pentru dragul meu viitor.

P.S.: O idee scurta si la obiect. Daca azi ar trebui sa alegi o facultate, ce ai alege? Cea de constructii sau cea auto?