De ce intotdeauna cei buni mor repede? De ce oamenii veseli pe care ii vrem alaturi de noi, taman ei dispar primii? De ce nu pot fi tot timpul langa noi sa ne inveseleasca prin simpla lor prezenta? Si iarasi o mai veche intrebarea de a mea:” De ce exista suferinta?”. Atatea intrebari care nu mai folosesc la nimic.
Dar datoria noastra este sa tinem la ei.Orice ar fi, oriunde am fi. Niciodata nu trebuie sa uitam ca au fost, pentru ca ei nu au disparut, ci traiesc alaturi de noi, merg cu noi, stau in aceeasi banca facandu-ne sa speram ca nu e adevarat. Ii asteptam ca intotdeauna curiosi ce-au facut peste ziua care tocmai a trecut si noi am fost acasa la noi, deci nu ne-am vazut. Ne e dor de ei, pentru ca sunt prietenii nostrii, colegii sau de ce nu familia noastra. Dar ei nu mai vin…
Diana, tu vei ramane intotdeauna in inima noastra, a colegilor tai, a familiei tale. Tu, nu vei pleca dintre noi. Dumnezeu sa te odihneasca in pace, suflet bland si nevinovat!