Nu am voinţă?

Nu am voinţă, însă, la partea cu teoria stau mai mult decât excelent!
Am atâtea planuri, gânduri, dorinţe (unele cu adevărat arzătoare, altele nu), lucruşoare pe care le vrea sufletu’ meu . . . am atâtea chestii pe care le gândesc dar nu le pun în aplicare. Spun că fac, dreg, rup, sparg, mă duc, mă-ntorc, dansez, cânt . . . într-un final— PAAAUZĂ!

Nu ştiu dacă e neapărat vorba despre voinţă sau nu. Să zicem doar că . . . sunt nesigură. Nesigură de rezultat, nesigură în ceea ce mă priveşte uneori . . . sau poate mă gândesc: “eeah, nu are rost…”.
Cum să nu aibă rost? Odată ce mi-a trecut prin cap lucru’ respectiv înseamnă că are o anume semnificaţie, o importanţă deosebită . . . CRED!

Sunt delăsătoare, cred că e a mia oară când o spun! Poate tot zicând aici scap de obiceiu’ ăsta prost.
Îhm, poate îmi voi reveni într-o zi . . . poate mă voi trezi la realitate şi îmi voi da seama că până nu încerc unele lucruri nu am cum să ştiu ce rezultat poate să apară . . .

Sănătate şi virtute!