Minunile României, din punctul meu de vedere. Nu, nu voi spune de minunile acelea alese, votate, nominalizate: case, statui, clădiri, biserici, cimitire, lacuri etc.
1. Mâncarea tradiţională. Ahh, ce poftă mi se făcu. Cine nu visează la nişte sărmăluţe cu foi de varză, cu mămăliguţă caldă şi smântână? Cine nu adoră friptura bunicii, când se adună toate neamurile la ţară? Când eram mică şi se făceau mesele afară, la buni, vara, era un deliciu. Sunt atâtea mâncăruri, modificate oarecum de fiecare regiune în parte. Dar şi în asta constă noutatea. Dacă merg în Oltenia acum şi mănânc ceva cunoscut deja de aici, nu voi simţi chiar acelaşi gust. Fiecare regiune îşi pune amprenta sa.
2. Relieful României. Norocoşi suntem! Avem munţi. Avem mare. Avem dealuri, câmpii, luncă, Dunărea. Gândiţi-vă la Moldova. Doar dealuri joase şi câmpii. Altitudinea maximă la ei e până în 450. La noi depăşeşte 2500. Şi ai de unde alege.
3. Scriitorii. Îmi place Eliade în mod deosebit. Îmi plac şi poeziile lui Eminescu, dar şi ale lui Bacovia, deşi par la poluri opuse 🙂 Gingăşia de la Eminescu faţă de pesimismul lui Bacovia.
“Liceu, cimitir al tinereţii mele…”. Eh, la mine nu a fost chiar aşa 🙂
Am menţionat doar 3 scriitori, dar sunt mulţi cu care ne mândrim.
4. Gimnastica. În general sportul, sunt câteva sporturi în care ne-am afirmat. Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Leonard Doroftei, Ilie Năstase, Ţiriac ş.a
5. Sărbătorile şi obiceiurile. Crăciunul, Paştele… Chiar dacă suntem atei sau mai puţin credincioşi, toţi simţim sărbătoarea. Poate doar pentru că toţi în jurul nostru se agită atunci, poate pentru că ne bucurăm şi noi, trecem toţi prin modificările din preajma sărbătorilor, tradiţiile, colindele, dusul coşului la biserică la sfinţit de Paşte şi altele.
Acestea mi-au venit în cap acum. Completaţi şi voi, cine doreşte, cine pofteşte.