Mi-e dor să fiu iarăşi eu! Dor de vremuri trecute..

Cand îţi e dor de cineva ce trebuie să faci? Să plângi, să râzi, să uiţi sau să mergi să îl vezi? Sunt norocoasă, am fost fericită pentru o zi şi a ajuns cât pentru o săptămână, am râs cât pentru 10 ani, m-am plimbat cât pentru 69 de ore de sport, am băut Cola cât nu trebuia, fapt pentru care mă doare gâtu’.

Dorul este una din cele mai grele boli ale sufletului, ale minţii, ale omului în sine.
Frumos şi adevărat a grăit Maria Tănase în ale sale versuri: “lung e drumul Gorjului, da’ mai lung e-al dorului, de la Gorj te duci şi vii, dorul n-are căpătâi!”
CE MAI CONTEAZĂ?

Mi-e dor, mi-e dor de ieri, de el, de zile bune, de linişte, de faleză. Nu doar de trecut ne e dor. În realitate, ne e dor de noi înşine în acel trecut. Mi-e dor de verde de verdele verdelui spre care ne îndreptăm; deja se luminează de ziuă şi miroase a primăvară; dincolo de steluţele din fereastră e drumul iluzoriu drumul- şi de acesta mi-e dor. Mi-e dor să păşesc pe nisipul fierbinte … Mi-e dor să ascult valurile, mi-e dor să intru în Biserică şi să îmi simt sufletul undeva sus …

Uneori ne intoarcem în acele locuri, aşa cum am facut şi eu. Clădirile, străzile, oraşele, chiar şi oamenii, sunt tot acolo, aproape neschimbate. Dacă de ele ne-ar fi dor, ar trebui deci să simţim la fel ca atunci, nu? Şi totuşi nu mai suntem în stare. Doar sunt toate acolo, în jurul nostru, aproape aşa cum le-am lasat şi ni le amintim. How come the magic is gone, though? Ce anume lipseşte? De ce, totuşi, locurile ne par pustii si oamenii străini?

Zilnic cutreieră roboţi pe stradă- bucăţi de carne în mişcare cu designe-uri atrăgătoare! Sunt un pion pe o tablă de şah . Prins în lanţurile vieţii . Mi-e dat să privesc alţi pioni sinistraţi de o tură şi încă doi nebuni . Încerc să fiu fericită cu fiecare pas …

Copyright © Sorinel.info