Se spune că mereu e loc de mai bine. Aşa este!
Se spune că e bine să nu fii mulţumit, să aspiri mereu la mai mult, să nu te mulţumeşti cu puţinul. Nu contrazic nici chestia asta, dar am observat că unii o înţeleg greşit.

E drept că trebuie să aspiri la mai mult, să nu fii mulţumit pentru a putea progresa şi obţine mai mult, dar ideea este aşa: să te bucuri de ce ai în momentul de faţă, apoi să aspiri la mai mult, nu să fii incapabil să apreciezi ce ai acum doar pentru că mergi pe principiul “mereu e loc de mai bine“.

Exemple sunt o sumedenie. Am observat persoane care ies în oraş şi nu ştiu să se bucure de moment, de glume, de atmosferă, de persoanele de jur şi de felul în care se comportă cu respectivele, din cauză că X (vreun prieten foarte bun) nu este de faţă, să zicem.

Sau există şoareci de bibliotecă elevi care în loc să se bucure de 9 luat, îşi smulg păru’ din cap că vezi, domnule, se putea să ia şi 10 şi bla bla bla. Nota aia o poţi îndrepta, dar dacă luai 3 ce mai făceai? Atunci erai mulţumit?

Astea sunt exemple de oameni care nu înţeleg sensurile unor cuvinte, sau situaţiile în care se aplică.
Cazurile pe care le-am dat exemplu sunt reale.

Deşi e mereu loc de mai bine, ar trebui să ne gândim după şi să încercăm a lăsa deoparte atâtea “spuse” pentru a putea profita de moment.
Ia să nu se mai scoată proverbe şi alte chestii de genu’, că se pare că unii nu sunt în stare să priceapă.