Ştim cu toţii că fiecare persoană din viaţa noastră are o anumită seminificaţie, inidiferent cât de târziu apare, cât de bătrân/ă este, dacă e bun/ă sau rău/rea. Ce ştim despre mama? Hai să vă spun eu ce ştiu despre mama mea.
– Ştiu sigur că îi voi simţi lipsa într-un hal fără de hal atunci când nu voi mai putea nici măcar să o aud…
– Ştiu că indiferent ce se întâmplă, mama mă iubeşte, mă sprijină (deşi foloseşte uneori o ironie exasperantă), mă ajută cât poate ea de mult, uneori peste puteri.
– Ştiu că mama va fi un cuvânt pe care nu îl voi uita, este/va fi o prezenţă demnă de respect, va fi o amintire ce va rămâne nepătată.
– Ştiu că nimeni nu va mai putea face nici măcar un gest ca al mamei. Nimeni nu va avea aceeaşi dulceaţă în glas, nimeni nu va face clătite la fel, nu va avea tot atâta răbdare cu mine, nu mă va alinta cum o face mama acum…
– Ştiu că mama este specială şi nu are “geamăn” în lume… şi ştiu, de asemenea, că vom fi cu toţii conştienţii de faptul că mama merita toată atenţia, aprecierea şi respectul nostru abia atunci când nu o vom mai avea lângă noi…
Să nu uităm că o mamă este singura persoană care îşi va face griji pentru noi, de la începutul existenţei sale şi a noastre, până la sfârşit…