Labirintul vieţii

Întotdeauna mi-am dorit să ajung aici!!! Şi acum iata-mă ajuns aici, nu acolo, nu dincolo, ci aici, fix aici, în locul unde doream să ajung încă din frageda pruncie.Acum nu ştiu ce să fac? Voi avea puterea să trec pragul? Sau mă voi pierde ca un prost ce sunt, în faţa momentului principal? Mi-e frică!! M-auzi!! Nu am curaj. Uite a venit şi ziua aia pe care n-o aşteptam.

Nori de ploaie se abat asupra mea. Să vină ploaia odată, poate în stropii ei pot gândi logic. Un vânt adie uşor, da!! E vântul schimbării! Trebuie să ascult de el, dar nu-mi spune nimic, sau poate nu-l înţeleg eu. Sunt confuz. Cândva eram prieten bun cu vântul. Vorbeam cu el, mă jucam cu el, eram prieteni buni. A fost tot timpul cu mine chiar şi la necaz. Atunci când plângeam cu lacrimi de sânge, el a fost singurul care mi-a alinat durerea, m-a îmbrăţişat şi mi-a şoptit:”Treci peste! Asta e viaţa!”. Şi am reuşit…

Acum sunt în faţa porţii. Aici am vrut să ajung toată viaţa, încă nu am curaj. Oare cine mă poate ajuta? Să mă rog?? N-am fost niciodată religios, nu ştiu nicio rugăciune. Oare dacă voi cânta la fluier, mă va înţelege? Da!! Asta voi face! Voi cânta,iar vântul îmi va purta rugăciunea. Fluierule, tu mi-ai fost ca un frate! Cântecul tău m-a purtat prin viaţa, mi-a dat puterea să continui. Acum îmi las rugăciunea mea, în cântecul tău. Oare ce să cânt. [şi începu să cânte o melodie ce a învăţat-o de la bunicul lui, care o învăţase tot de la bunicul lui. ]

Gata, voi bate! Hei!!! E cineva acasă?? Îmi deschide şi mie cineva uşa? Sunt Eu! Te rog, ajută-mă, nu fi indiferent! Nimeni nu mă ajută! Dar totuşi, uşa e deschisă, văd dincolo de ea, dar n-am curaj!

Plec! Nu mai am nevoie! Întotdeauna am fost un laş şi tot aşa voi rămâne!

Soarta acestui personaj se încheie aici. Poate mulţi se regăsesc în pielea lui, poate chiar TU cel care citeşti acuma, nu ai avut o dată curaj să deschizi o uşă, să spui ceva. Este foarte important să ştii să treci peste, să-ţi revii. Trebuie să avem curaj sau mai bine zis să învăţam să-l avem. Şi nu putem face asta din manuale, ci din viaţă.

Indiferenţa ucide! Trebuie să fii atent la cei din jurul tău, pentru că un simplu nerăspuns la un salut, poate fi cauza unei nenorociri. Trebuie să invăţăm odată să ascultăm, să-i înţelegem şi pe alţi, să nu ne mai preocupe doar propria persoană. Hai să facem ceva!! Azi, când ieşi din casă, zâmbeşte-i unei persoane necunoscute pe stradă şi apoi uită-te în sufletul tău şi vezi dacă nu te simţi mai bine. Încearcă!! Un zâmbet poate face pe cineva fericit!