Printre altele s-a luat curentu’ de la 5, şi a venit hătărât pe la 10 şi ceva. Iritant, plictisitor şi totuşi, întâmplarea asta a avut partea ei bună.

Am stat tot timpul cu ai mei la mine în cameră. Discuţii ce păreau a nu se sfârşi vreodată, amintiri plăcute legate de fiecare lucruşor din camera mea- tata începuse să spună de unde a cumpărat mobila, tablourile, cu ce ocazie, dacă îi plăcuseră lui sau mamei, şi tot aşa.

Din glumă în glumă, pe la ora 9 ai mei zic să se ducă la ei în cameră, pentru că nenorocitu’ ăla de curent părea să se fi pierdut în negura nopţii. Mă plimbai nebună prin cameră, mă plictisi de muzică, de jocuri pe telefon, de orice alte prostii şi dădui eu buzna la ei în cameră.

Mă băgai în patuţ (este patul în care am dormit eu până să mă mut în propria cameră), era aşa caaaald şi bine, mă cuibăream pe acolo spre mama şi începurăm iar să povestim, fiecare cu durerea lui.