Spuneam acum 2 ore ca patul mă așteaptă și somnul mă iubește. Cu patul încă sunt prietenă, cu somnul nu… L-a alungat… ceva…
You may say that I`m a dreamer, but I`m not. the only one punct. Sau așa ar trebui, să nu mai fiu…
Mda, îmi cam pică netul acum. M-am certat și cu el, și cu messul. În aceste condiții, fără somn, ce-mi rămâne de făcut? Altădată aș fi răspuns: Te chinui să te împaci cu somnul, îl iei de mână, îl duci pe un tărâm frumos, plănuiești noaptea următoare. Dar și asta înseamnă visare. Și tocmai ce-am zis că nu mai pot face asta. Sau nu mai vreau…
Nu visele ar trebui să fie refugiul nostru? Să vezi lumea cum vrei tu, în ce culori dorești, de preferat verde, să te scoată din lumea crudă? Și poate să te facă să ieși din carapace și să reușești să le îndeplinești. Atunci de ce te cufundă mai tare…? Poate doare mai rău realitatea, conștientizarea că e doar un vis, care rămâne așa și nu se va îndeplini (în cazul celor imposibile) decât clipele fericite în care visezi? Așa nu mai sunt un refugiu, doar o amăgire dureroasă, doar o suferință pe care ți-o provoci singur pentru că îți permiți să visezi.
Acesta ar fi un vis de acela de care ai uneori nevoie ca de aer, să te legi ca de ultima speranță. Mai există și visul acela care tinde spre scop, țel… Dar și acela se poate sfărâma. Ori de tine, ori de frica ta ori de… ceilalți…
Acum îmi amintesc de spusele profesoarei de engleză, care deseori ne mai dă câteva sfaturi, ne mai povestește una alta din care tragem unele concluzii:
”Urmați-vă visul! Visați să ajungeți în Congo*? Dați din coate până ajungeți în Congo. Visați și vă doriți să fiți avocat*? Da, e greu, dar dacă vrei, fă-o! Să nu te rețină nici părinții, nici frica, nici nimic. Să nu regretați când ajungeți mai în vârstă că nu ați făcut ce visați să faceți. Poate unele nu le veți reuși, dar chinuiți-vă să ajungeți unde vreți!”
* exemple aleatorii
Poate sunt improprii ghilimelele, nu sunt exact spusele ei, dar cam în acest gen ne-a îndrumat.
Probabil puține sunt persoanele care au curaj să treacă peste aproape orice ca să ajungă unde vrea. Să aibă curaj să înfrunte necunoscutul, noul sau să o ia de la 0, de la capăt ori de câte ori e nevoie. Eu nu sunt una din ele. De asta visele rănesc, pentru că, cel puțin la mine, tind să devină un ideal care rămâne… neatins…
Noapte bună. Vise plăcute…