Ai crezut vreodata cu adevarat ca poti sa…

Sa ce? Sa nu faci nimic…Da, am crezut ca nu pot face nimic, si acea zi a fost cea mai buna zi din viata mea. Fiindca mi-am dat seama ca esti ceea ce faci.

E asa de bine aici. Sunt inconjurata de o bezna palpabila care se metamorfozeaza intr-o materie cleioasa, usor modelabila. Si continui sa formez suflete si forme dupa bunul plac…Doar ca nu pot sa le vad, din cauza beznei. Nu stiu de ce toata lumea isi inchipuie bezna ca fiind neagra. Bezna mea e alba. Cu dungi rosii, ca de Martisor. Si cu miros de Frica. E uimitor cat de puternic e mirosul Fricii…E uimitor cat de puternica e ea.

Ati auzit de Frica? E o simpatica si-o dulce. Cateodata ne intalnim la o cafea, dar nu e cine stie ce sufletista, adica, e de treaba si toate cele, dar prea se umfla in pene. Hm, e foarte ingrijita, ca persoana. Are parul blond si lung, trece de mijloc, fumeaza elegant si se machiaza discret. Imi place ca nu reuseste mereu sa-si faca acea codita de tus ca lumea, si ochii ei par mai mereu …Strambi. Poarta mereu la ea o oglinda, nu din acelea micute, pentru machiaj, ci una mare, si mereu vorbeste cu persoana din oglinda. Ii tot spune secrete si se plange de zgomotele scoase de cea din oglinda.

Frica miroase a piele, a carne insangerata.

In oglinda Fricii exista o lume in care toate Fricile capata un nou corp. Si va spun ca nu e prea placut sa-l vezi. Eu…Eu il vad in fiecare zi, si m-am obisnuit cu violenta lui. Nu mai sangerez atat de mult de cand am descoperit ca-i plac dulciurile. Poate…Cine stie, o sa devenim prieteni. Daca inceteaza odata sa-mi mestece carnea.