Pe drumul primejdios

Un mare bou, deţinând o maşină proporţională ca mărime cu prostia lui, un mic Q7, merge pe drum ca un idiot şi ocupă pur şi simplu, două benzi. Dacă eşti bou şi nu ştii să mergi pe o singură bandă cu o maşină aşa mare, pune mâna şi “împrumută-te” şi cumpără-ţi, frăţioare, un Citroen C1. Poate aşa te vei descurca mai bine..

Ai o troacă de maşină, un jaf din ‘43 şi scoate fum pe toate părţile, de ce-l mai scoţi moşule la plimbare până la piaţă? Nu ştii că-mi obscurezi vederea iar în câteva clipe, mirosul de vanilie mi-l poţi schimba în unul pătrunzător de gaze? Urât, domnule, urât..

La semafor citesc liniştit reclamele. Se face verde şi încep să mă pun în mişcare.. Brusc, tipul din dreapta mea (pe prima bandă), trage brusc de volan luandu-mi faţa, disperat, îi taie calea şi celui care facea stânga ca să.. întoarcă el maşina. Pai bine măi prietene, acum te gândeşti? Loveşti nşpe maşini ca să-ţi întorci tu bemveleu’ negru cu geamuri fumurii şi cu numere de Bulgaria? Ce-ţi pasă, ai dat doar două mii de euro pe ea..

După toate spaimele trase, mă liniştesc şi îmi dau radioul mai tare. Îmi place meloooo… frânăăăăăă bruscăăăăă. Iese un tractor cu două remorci dintr-o curte. Se bagă direct pe banda a doua. Ce să le mai cer? Să-l înjur şi pe ăsta? Ce rost mai are.. Of, zi blestemată. Parcă dintr-o dată li s-a năzărit tuturor idioţilor să iasă pe şosea. Şi nu doar aşa, pur şi simplu, ci să mă mai şi întâlnească. Ghinionist..

Şi parcă nu erau toate complete. Depăşeam şi eu ca omul la o viteză rezonabilă, când deodată, o maşină nervoasă în spate cu flashuri, claxoane. Mai avea puţin şi cobora şi urla la mine numai ca să mă dau. Am fost nevoit să apăs pedala, am depăşit şi l-am lăsat să se ducă. Dar nu pentru mult timp, în prima localitate era oprit de nişte politişti. Ah, habar nu aveţi ce bine m-am simţit atunci.

Nu este vina mea

..că tu, mare dobitoc, habar nu ai să bei. Degeaba încerci să ridici pasu’ la sticla de vodka care îţi zâmbeşte frumos dacă tu nici nu ai trecut gurile alea doua de bere luate-n spatele liceului. Şi totuşi te crezi Batman, încerci.. De aici începi să te pierzi în umbre mişcătoare şi dintr-o veseli ajungi într-o gravă beţie care-ţi va păta imaginea.

Dobitocule, nu e chiar aşa simplu. E prima ta gură de alcool aşa că nu trebuie să te agiţi că poţi ceva mai mult, ceva mai târziu vei regreta amarnic. Începutul e greu dar înainte de început, asigură-te că eşti stăpân pe maţ şi că burta-i plină. Că ai mâncat bine înainte să te prezinţi la papion şi pantofi cu toc. Eşti un om prezentabil,, deci nu ai voie să-ţi strici reputaţia.. Încă ceva, văd că deja te-ai apucat de combinat băuturi. Prietene, ce faci? Ăsta e al doilea tău pahar şi reacţiile de om beat îţi plutuesc deasupra limbii. Nu le combina şi mănâncă ceva şi pe parcurs.. Rămâi doar cu vodka, vodka cu mere sau cu energizant.

Ah, nu uita. Orice ar fi, nu vomita. Să vomiţi e cel mai grav lucru, ai înţeles bă, nătărăule? Nu există moment mai penal decât vomitatul. Toţi te vor ţine minte iar a doua zi, fiecare te va întreba dacă eşti bine şi cum ai ajuns acasă. Prima băută e ca şi.. primul sărut, prima întâlnire sau ca prima partida de sex. Nu se uită. ..sau poate că da.

p.s.: Nu uita să scrii numele fetei pe telefon, a doua zi cu siguranţă nu vei ştii cum o cheamă.

Ce-mi place

Prefer sa scriu decat sa vorbesc. Gandurile imi sunt exprimate intr-un mod mult mai aparte si probabil, mai caracteristic. Asa, fata-n fata, ochii privind alti ochi, obrajii mi se inrosesc, pupilele mi se dilata si gura-mi scoate sunete tremurate iar pe alocuri balbaite. Basbaiesc cutia dex-ului, iar propriul vocabulal are mult de suferit. O fi oare emotia?

Imi place sa cred ca scriind imi pot exprima mai placut gandurile. Daca gresesc pot apasa un backspace sau ma pot corecta pe parcurs. Cuvintele si gandurile imi vin insiruite deja, sunt asezate-n cutiuta si asteapta . Ma ascund dupa niste litere, complexat nu cred ca sunt, dar asa imi place mie. Raman un actor necunoscut al vietilor voastre. Ma puteti inchipui ca fiind un mic invatatel care tocmai si-a curatat lentilele groase ale ochelarilor. Pot fi un grasunel cu falci atarnate peste maxilar si cu burtica dezvoltatata pana dupa cureaua pantalonilor. Sau chiar unii isi pot imagina ca as fi chipes baiat, un supersexy baietas, cu gropite-n obrajori.

Va las imaginatia sa zburde sub drogul si dependenta cuvintelor mele..

De ce sa facem asta domnule?

Dragostea este prezentata si infaptuita in zeci de culori, sute de ganduri si mii de globulete stralucitoare. Dar doar aduc in calea noastra un singur sentiment. Iubirea.

Apai daca toate-s bune si frumoase, tu, copilas mic si prost, de ce mai inseli? Dragostea iti arata culoarea roz a vietii, care nu este prezenta in toate momentele, dar macar pretuieste-o atunci cand iti lumineaza pupilele. Cine da tonul acestei fanfare galagioase, acestui maraton amoros? Barbatul sau femeia? Nu se stie sigur, doar se percepe ca barbatul ar fi acel dirijor al fanfarei care da tonul unui cantec scandalos. Fac asta doar pentru ca nu-si pot pastra cumpatul atunci cand sunt provocati de diverse stimulente vizuale. Nu se multumesc cu atat, se lasa cu fluieraturi, ganduri.

Si apoi, pe urma, nu mare mai este distanta intre a pacatui pe ici pe colo cu gandul si a trece efectiv la fapte sa devina insesizabila… Sunt “badarani” in unele momente, folosesc diferite pretexte pentru a intra in vorba, iar nimic dupa nu-i mai face sa renunte la cucerirea formelor maiestroase impartasite de persoana din fata. Fundul se bombeaza miraculos, sanii isi pastreaza forma fierbinte si siropoasa, iar trupul prezinta o talie ca aceea a unei viespi. Putin, putin.. flama s-a aprins. Nu-ti mai scapa…

Dar sa nu ne gandim doar la noi, “badaranii”. Imaginati-va ce se zbate-n gandul unei femei atunci cand fesele unui mascul feroce joaca-n fata ochilor. Nu stie la ce sa dea drumul in gand, la fluieraturi, la ganduri sau sa treaca direct la actiune. Bine doar ca femeile sunt mult mai fixate pe firul relatiei si nu i-ar da drumul deloc. Femeile iubesc pentru ca asa au fost montate pe un dispozitiv de trairi intense, pentru ca venereaza mult mai mult iubirea, pentru ca nu au renuntat probabil la viziunea eterna de Fat Frumos, sau chiar din naivitate.

Despre infidelitate putem vorbi mult timp de acum incolo. Uneori toata lumea a vorbit, dar s-a dovedit ca au vorbit prost si degeaba, trecand cu vederea peste aspectele importante ale acestui subiect. Acum, eu nu va pot da raspunsul, pentru ca pana acum nu m-am plictisit de persoana de langa mine, nu duc lipsa de sex periodic si nu am facut-o pentru ca, o iubesc. Dar sa nu uitam ca orice barbat, macar cu gandu’ si tot pacatuieste.

Of doamne… Semaforul se face rosu si stau linistit. In fata, un Audi A4, rosu ca focul. Demoralizat ca trebuie sa ma duc la scoala, priveam in departare ascultand niste beaturi moarte pe la vreun radio. Privirea e aruncata pana cand… o blonda buna coboara din masina din fata. Armele din dotare, niste pantaloni albi, stramti, un decolteu de te pierdeai in el si o privire insistenta si ucigatoare. O vad si o urmaresc cu priviri ascunse. Poc, se duce la portbagaj, il deschide si si si si.. ce credeti? Se apleaca pana-n capatul portbagajul sa ia o punga. Aoleu, am innebunit. Pret de cateva secunde am ramas cu gura deschisa iar cele mai negre ganduri au devenit roz, alaturi de chilotii ei albi.. Bineinteles ca miracolul a durat foarte putin, nu stiu cand am avut timp sa si claxonez ca un “badaran” si sa atrag toate privirile soferilor de la semafor.

Eram innebunit, acum mi-am mai pierdut din entuziasm.

Oare s-a lovit rau?

Conduc. Viteza regulamentara, radio urla-n surdina, plictiseala ma bantuie. Ba si incepe sa vina, si vine a dreacului, nu se oprea. Ah, biciclist pe partea cealalta a drumului. Pac-pac, hai sa-l claxonez si sa-l salut.Tit-tit! Tit-tit! Salut nenea si ii fac cu mana. Domnu’ biciclist, foarte galant, a vrut sa ma salute. Dar saracu’, nu a mai apucat. A cazut de pe bicicleta-n sant. Am ras de m-am stricat tot drumu’ dar acum stau si ma gandesc..

Oare s-a lovit? A patit ceva? Si totusi, eu ce vina am?

Alta zi, aceeasi masina, aceeasi plictiseala si acelasi post de radio. A, si sa nu uitam, acelasi sofer. Localitate, 60km/h, era radaru’ si nu stiam pe unde. De ce sa risc? Si incepusem iara sa claxonez si sa salut lumea. Ba, dar unu’ nu ratam. Pe totii ii salutam, asa am invatat la scoala. Pana cand, ce sa vad, unu’ catarat pe scara, salopeta de Electrica pe el. Buf, am gasit de cine sa rad. Il claxonez pe saracu’ om care, bineinteles s-a oprit din treaba si m-a salutat si el la randul lui.

In caz ca un nebun cu un Volvo va claxoneaza si va saluta, sa stiti ca.. n-am fost eu.

Undeva departe

Nu aberez, nu va ametesc dar am o pofta nebuna de scris.

As vrea sa scriu povesti, dar nu ma pricep, as vrea sa scriu poeme, dar dragostea mea sade de multa vreme in bataia inimii cuiva, si totusi ce scriu? Nu scriu nimic, cel mai scurt si ilogic raspuns. Am revenit de pe albia Dunarii, inca mai simt intre degete apa calduta si plina de uratanii. Dar ceva puternic, o zvacnire o simt in umeri. Este inca amintirea salaului de vreo trei kilograme prins in acul unditei mele. Sunt mandru de mine, si de pestele prins!
Pacat ca nu am o poza, dar acum inoata in chiuveta, chinuindu-se sa scape de solzi si mate.

A fost cel mai placut pescuit. Am prins peste, nu gluma. Prin bete mi-au trecut trei crapi la vreun kilogram, salau(cel mai mare peste de pana acum) si opt carasi la jumate de kilogram.
Sunt fericit!

Va intreb pe voi..

Aveti timp sa ma plictisiti?

Tin minte ca erau vacante in care plictiseala depasea orice obstacol dar acum, nu a fost macar o zi in care plictiseala sa-mi dea tarcoale. Vreau din nou o vacanta in care sa nu fiu ocupat mai tot timpu’, vreau sa fie din nou iunie sa ma bucur de fiecare grad celsius. Vreau cam multe.

Of, iar ma pregatesc sa plec. Imi pregatesc sculele, ma asteapta un weekend in care voi aduce acasa saci plini de peste… cumparat. Asa obisnuim, sa cumparam, sa-l prindem mai greu.. Saracu’ peste e acoperit de apa, oare nu se satura sa-si petreaca toata viata in aceeasi balta? Nu-si doreste sa sada pe un gratar incins?

Fir intins mie si hai peste, agata-te in carlig!

PS: Acum sunt pregatit, am doua galeti de paispe litri si cu siguranta voi reusi sa scot apa din balta si o sa iau tot pestele..

Cuvinte subliniate

…parca dintr-o oaza de lumina ma cuprinde un fior cutremurator. Ma ascund usor dupa o floare zambitoare plina de viata, ma chinui sa par indiferent, dar parca veselia mea spumega aripile lumii. Vantul imi sufla usor in ceafa si parca odata cu el, vorbele tale se aduna usor-usor in mintea mea. Nu stiu ce sa mai cred, incep sa te iubesc din ce in ce mai mult, iar cuvintele astea ma fac sa fiu.. disperat dupa tine.

Asculti..?! More…Eu sunt un simplu cetatean al carui zambet vioi nu-i poate fi sters niciodata. Doar negrul sentiment de departare ma poate ascunde de aceasta veselie. Dar totusi stau si ma gandesc ca fara tine aceasta veselie nu ar putea exista. Deci in contradictoriu vin si-mi anunt mandrul suflet ca zambetul meu poate fi sters. O singura miscare si totul se poate deplasa pe un alb viitor scris cu albastru aprins pe colile surasului meu. Sunt fericit ca esti langa mine si probabil, ca tu nu realizezi asta.

Pana acum am fost inchis, zbuciumat, de teama de afirmare a unor sentimente colorate, dar acum imi apuc cu dintii tricoul primit cadou de la tine si imi spun singur cu voce tare: “Zambetul meu nu poate trai fara speranta vocii tale..” Totusi strang prea tare si se pare ca tricoul cedeaza inaintea mea. Sunt un luptator, ma voi lupta cu orice obstacol, fie el omniscient. Si parca lacrimile durerii dispar usor odata cu apropierea palmei mele stangi ce sta sub capul tau, iar cu dreapta te imbratisez.

Buzele tale sunt ca purpura, ochii ca ai porumbelului si corpul usor ademenit sa ma primeasca langa el. Sanii tai hranesc liliacul si se oglindesc ca niste fericite particule imaculate de lacrimi. Stai! Ti-am furat acea dulce sarutare.

Dragostea ta e mai buna decat vinul.

Gandindu-ma la un prost

Gandindu-ma dar degeaba. Nu-l gasesc in minte, cautat cu disperare se ascunde de eventualele controverse, asa ca mai bine a ales sa se refugieze in unul dintre sertarele secrete ale mintii.

Dar chinuindu-ma, pot gasi doar cateva persoane de gen feminim care troneaza in spatele numelui de isterica. Nu alerg prea departe in propria minte, ci doar in intervalul zilelor de ieri si azi. Am avut parte de doua isterice care-si ocupa locul cu mandrie chiar de la inceputul cunostintei mele cu ele. Sunt ele, cele doua profesoare care ne streseaza orele si care incearca sa ne tina predici. Predici neascultate si slab urmarite de catre cineva.

Ma gandesc direct la diriginta, cea care ar fi trebuit sa ne ajute in momentele dificile dar cand colo se bate cu pumnu-n piept ca ne poate stimula doar cu cateva vorbe. Vorbe care spre sfarsit, din incercarea ei de a ne prelinge cateva presentimente sau ceva lacrimi, doar izbucnim intr-un ras ironic. Urat din partea noastra, dar mai mult nu merita. Tipa cand nu este momentul, se opreste brusc intr-un interval oarecare de timp si face usoare ironii proaste la adresa noastra.
Fugim cat mai repede din imaginatie de diriginta, ajung nu mai departe de enervanta profesoara de franceza. Dupa ce ca stresul este imens in timpul orelor, isi mai permite sa ne revendice si acele minunate pauze.

Postare scrisa sub influenta batoanelor de ciocolata si a paharelor dulci de Fanta.

Imi dau seama

Observ cu durere-n suflet ca in Romania polemicile se nasc ca bataia vantului. Isi stabilesc o directie si cu toata puterea, tot poporul roman incearca sa atace. Ataca intr-o zona sudica sau probabil nordica in felul abordarii problemei.

De cateva luni de zile o noua problema bate-n usile stramte ale tarisoarei noastre dragi. O problema delicata, dar si grea si la propriu si la figurat. Vorbim in discutii aprinse si fraze intregi despre kilogramele adaugate pe ingrijitul nostru corp. Suntem mai preocupati de kilogramele in plus ale altor persoane mai ceva decat de propria viata. Urasc cand vad oamenii dimprejurul tau actualizandu-te ca fiind un baiat sau o fata grasa. Probabil ca el sau ea, se simte bine sub pielea lui.

Eu, ducand lipsa unui corp atletic, dar nici avand o constructie astronomica de vreo suta si ceva de kile, doar cu putina bataie probabil ca ajung la optzeci si ceva pana in nouazeci, urasc sa vad sau sa aud cum un prichindel spune despre o persoana x sau y ca este grasa. Gandesc problema si imi dau seama ca omul nu a mancat din oala lu’ ma’sa.

Cu totii stim foarte bine ca kilogramele sau burtile suprapuse nu ne vor face bine. Ba chiar reprezinta un real dezavantaj. Tot romanul incearca metode care mai de care mai dubioase si in acelasi timp periculoase. Abtineri de la dulciuri, diferite mancaruri sau mai stiu eu ce. Nu dom’le, o viata avem si pe aia, cred ca trebuie sa o traim. Acum, o viata intreaga nu o sa mai mananc paine ca deh, sa nu depasesc cota de nouazeci de kile.

Noi, lipsiti de constiinta, imbucam sub nasul nostru rosu, tot felul de semipreparate sau porcarii importate din vest sau chiar de la americani. In afara de el, un alt real avantaj in lupta cu cresterea greutatii il au si aceste bauturi carbogazoase. Sucuri mai pe romaneste care nu-ti aduc niciun beneficiu, doar ca le consumam in exces. Incercam sa bem cat mai natural, dar totusi nu ne gandim ca probabil acele fructe au fost intepate cu ceva substante pentru a-si produce o coacere mai rapida si un gust cat mai apropiat de realitate.

Obiectivitatea nu reprezinta obiectul meu forte dar senzatia de eliberare a unor cuvinte fasnete imi evoca o reusita.