Ballantines Day

Invartindu-ma in jurul cozii, dupa o paine sau un suc, realizez nebunia creata de o sarbatoare importata din tari straine. Vorbim usor si deschis despre banala zi de Valentine’s Day. Mi se pare o nebunie, o ticneala care isi arunca sageti cu destinatia unei boli mintale. Situatia te infiripa sa culegi aerul important si fitos al necunoscutilor de langa tine. Simtul practic si cel al rusinarii, te implica in alegerea cadoului perfect de ziua indragostitilor.

O chestie ireala, absolut banala. Daca tu iubesti persoana de langa tine, nu-i declari sentimentele printr-un simplu sau un oarecum luxos cadou. Dragostea nu poate fi cumparata cu ajutorul lor, dar totusi pentru unii sau unele, aceasta se poate impartasi. Trist. Ne luptam in frunze aramii si papile gustative ale dragostei, nu in accesorii scumpe sau cine stie ce telefon mobil. Mi se pare totusi penibil sa-i spun cuiva ca o iubesc,asta numai pentru ca este ziua indragostitilor si asa am fost invatat de nenorocitii aia de americani.

Imi doresc sa fur microfonul presedintelui si ca o dictatura cuvantul meu sa pice voi sau poate ideea mea renascentista despre ziua indragostitilor. As vrea sa va pot spune ca o dragoste curata nu poate fi furata printr-un schimb imbecil, platirea unei sume de bani pentru cumpararea unui lucru luxos. Asa o dragoste poate fi lasa pentru o runda a doua, runda intereselor. Dragostea o poti castiga impunandu-ti sentimentele, soptind minute intregi cuvinte lucioase si slefuind gesturi tandre.

Nu ma lupt in cadouri siropoase, probabil doar ceva simbolic dar in acelasi timp romantic si usor de apreciat. Nu vreau sa ma ascund dupa cutia infasurata de o funda mare rosie, atat de mare incat sa-mi ocupe expresia fetei. Nu vreau sa fiu batut de vantul rece al dragostei in semn de folosire. Pur si simplu, nu vreau.

Cuvinte usoare si simbolice imi atarna usor in sirul desfacut de idei. Gandul imi fuge direct la un cadou simplu si romantic.

Acelasi copil care uraste acesta sarbatoare,
Andu.

P.S.: E zi dezlegata la Ballantines. Savoare spornica..

Ceva norocos

E vineri, soarele incearca sa ne zambeasca intr-un mod cat mai autentic. Lumea este vesela si cateodata induiosata de cantecul maiastru al pasarilor. Dispareti, pasari nenorocite si odioase. Luati-va zborul in ritm cat mai alert. M-am saturat de sunetele voastre.
Toata lumea e fericita, numai eu am o stare ordinara de un sec incredibil. Stau si imi amestec gandurile in niste amarate de variante. Plec, vreau sa las balta tot.

Alerg, sunt uimit de ce vad in jur. Inca mai alerg si starea ordinara tot nu mi s-a schimbat. Incerc sa aleg alta modalitate. As alege sa fiu nenorocit, cretin si sa spun lucrurilor pe nume. Dar nu pot, ceva imi tine aceasta miscare regretabila. Vreau sa scap de sub monopolul stresului si al unei vieti constante in care majoritatea lucrurilor se repeta intr-un singur tipar. Trag cu forta gratiile ce-mi imprejmuiesc viata si cu asta incerc sa ies din monotonie.

Mi se face foame de la atata vorba. Nu ma hotarasc ce sa fac si, in cele din urma, deschid frigiderul. Doar sarmalele ma satisfac, dar nu mai vreau! Vreau sa incerc ceva nou. Ramele sau furnicile ar fi o alegere perfecta. Nu le gasesc. Prind o musca si o pun in tigaie. S-a ars, la naiba cu mustele! Totusi renunt la indoieli si desfac sticla de Jack. Iau o gura sanatoasa. Parca sunt mai multumit, dar in acelasi timp si linistit.

Andule, incearca sa fii verde ca frunezle unui copac, imbata-te sau incearca sa-ti stimulezi cat mai repede rapirea. Nu reusesc, ma retrag la marginea abrupta a drumului, as vrea sa incerc sa-mi arat irezistibila parte a corpului tuturor trecatorilor. As vrea sa ma duc direct la vecinul de la trei si sa-i adresez doua bagari sau penetrari in ale lui rude pentru toata bocanelile suferite pana acum. As vrea sa ma duc sa-i spun blondei care trece acum pe drum sa-mi faca o teava. As vrea sa-i spun barmanitei ca este o curva. As vrea sa-ti spun tie, tu asta care ma citesti, ca esti un imbecil ca citesti lucrurile astea. As vrea sa incerc multe. Toate cu deznodamantul unei schimbari in viata.

Ma aflu sub influenta unei stari indoielnice. Feriti-va!.. pot musca.

Sorinel, fa ceva cu viata! Scapa de viata plictisitoare..

Unde te duci tu?

De o vreme incoace, dragostea pentru calculator s-a raspandit. S-a raspandit in mii de frunze arse de bataia soarelui. Nu ma mai simt atat de indragostit de calculator ca inainte. Sunt tot mai distant de el si imi petrec foarte putin timp in preajma lui.

Ajuns acasa de vreo ora, analizand bine TVu’ m-am gandit ca ar fi bine sa deschid rasnita si sa macin niste vorbe. Vorbe colorate sau doar transformate in sepia, asta nu stiu. Vorbele imi fug din gura, degetele o iau inaintea gandirii, dar dragostea fata de aceasta ustensila cred ca a fost uitata in spatele usii care desparte camera de restul casei. Sunt intr-o stare de decadere, de prelingere a adolescentei si spulberare a timpului liber cu o clipa de odihna.

Prefer sa vad un film, o emisiune tare sau un documentar bine realizat, decat sa-mi pornesc uratania de messenger si s-o ard in discutii idioate despre ceea ce am mai facut in ultimele minute . Mai bine ma lipsesc. Si asa, parca totusi sunt mai linistit.

Sunetul bizar din casti ma distreaza, imi da pofta de viata si scarba cat mai mare fata de calculator.

Gandindu-ma la un prost

Gandindu-ma dar degeaba. Nu-l gasesc in minte, cautat cu disperare se ascunde de eventualele controverse, asa ca mai bine a ales sa se refugieze in unul dintre sertarele secrete ale mintii.

Dar chinuindu-ma, pot gasi doar cateva persoane de gen feminim care troneaza in spatele numelui de isterica. Nu alerg prea departe in propria minte, ci doar in intervalul zilelor de ieri si azi. Am avut parte de doua isterice care-si ocupa locul cu mandrie chiar de la inceputul cunostintei mele cu ele. Sunt ele, cele doua profesoare care ne streseaza orele si care incearca sa ne tina predici. Predici neascultate si slab urmarite de catre cineva.

Ma gandesc direct la diriginta, cea care ar fi trebuit sa ne ajute in momentele dificile dar cand colo se bate cu pumnu-n piept ca ne poate stimula doar cu cateva vorbe. Vorbe care spre sfarsit, din incercarea ei de a ne prelinge cateva presentimente sau ceva lacrimi, doar izbucnim intr-un ras ironic. Urat din partea noastra, dar mai mult nu merita. Tipa cand nu este momentul, se opreste brusc intr-un interval oarecare de timp si face usoare ironii proaste la adresa noastra.
Fugim cat mai repede din imaginatie de diriginta, ajung nu mai departe de enervanta profesoara de franceza. Dupa ce ca stresul este imens in timpul orelor, isi mai permite sa ne revendice si acele minunate pauze.

Postare scrisa sub influenta batoanelor de ciocolata si a paharelor dulci de Fanta.

Actualizandu-ma

ntr-un vag sistem, imi reactualizez datele cu privire la oamenii romani si la ajutorul lor.

Cracindu-ma la o distanta de trei centimetri, dau cu mouse-ul in balta si inteleg. Inteleg cum, nici la doua taste distanta iti poti alatura mintii tale o parere proasta despre persoana din partea opusa a ferestrei de messenger. Ma sting usor si imi dau seama mai bine, niciodata nu mi-a fost in ajutor si si-a facut loc in lista doar pentru ca el avea nevoie de un oarecum ajutor. Iar eu, ca un copil naiv ce sunt, nu am facut decat sa-l ajut, cat de bine am putut..

Nu dezvalui nume sau identitati, nu ma arunc in afirmatii jegoase sau cuvinte jignitoare, imi postez doar libera parere despre o persoana. Parere care a fost scoasa de sub radicalul unei persoane de treaba, ajungand la limita care tinde spre infinit a persoanei ingamfate. Un strigat anapoda, o frunza verde in mijlocul iernii, toate ne arunca la o dezlantuire fermecata de un zambet fals..

Cuvinte sau fraze intregi imi evoca si spulbera minunata minte, dar ma limitez doar in zona bunului simt si ii fac cadou cateva jetoane arse transformate in jar colorat puternic aprins.

PS: Pe viitor sper ca atentia se fie distribuita mult mai bine..

Plutind in deriva

Aruncand ideile imprumutate intr-un sant noroios, imi doresc doar continuarea prin autenticitate. Incerc sa ma stabilesc pe axa eternitatii in blogosfera, dar timpul liber se impotriveste.

Analizez ideea, gandesc problema, dar sansa de reusita in lumea marilor giganti imi este imposibila. Ma lupt anevoios cu eliberarea de sub chimonoul volanului si al pedalei de acceleratie. Dar si cu aruncarea presiunii bacului care imi invaluieste mintea. Incerc, dar sunt aruncat in avalul cursului si imi stabilesc doar cateva forte necesare. Forte pe care incerc sa mi le exprim intr-un mod cat mai convenabil si care isi vor arunca o premisa in viitorul meu.

Zbor mai departe cu ideea de a intelege sistemul scolar si cel al examinarilor. Un sistem foarte prost pus la punct in decursul multor ani de catre foarte multi ministri care incearca sa exceleze prin prostie. In trecerea rapida a intercityului de Bucuresti revizuiesc si ultimii doi ani din invatamant. Cred ca mai mult de cinci ministri s-au perindat pe ulita sociala si particulara a elevului roman. Suntem chinuiti intr-un mod absurd prin intense modificari care nu fac dacat sa ne subtieze cheful pentru scoala, presupunand o comparatie cu vocea tuguiata dupa inhalarea unei doze de heliu.

Nu ma mai plang atat, dar incerc sa-mi domolesc durerile timpului meu liber si incerc sa-mi exprim interesul pentru dragul meu viitor.

P.S.: O idee scurta si la obiect. Daca azi ar trebui sa alegi o facultate, ce ai alege? Cea de constructii sau cea auto?

Imi dau seama

Observ cu durere-n suflet ca in Romania polemicile se nasc ca bataia vantului. Isi stabilesc o directie si cu toata puterea, tot poporul roman incearca sa atace. Ataca intr-o zona sudica sau probabil nordica in felul abordarii problemei.

De cateva luni de zile o noua problema bate-n usile stramte ale tarisoarei noastre dragi. O problema delicata, dar si grea si la propriu si la figurat. Vorbim in discutii aprinse si fraze intregi despre kilogramele adaugate pe ingrijitul nostru corp. Suntem mai preocupati de kilogramele in plus ale altor persoane mai ceva decat de propria viata. Urasc cand vad oamenii dimprejurul tau actualizandu-te ca fiind un baiat sau o fata grasa. Probabil ca el sau ea, se simte bine sub pielea lui.

Eu, ducand lipsa unui corp atletic, dar nici avand o constructie astronomica de vreo suta si ceva de kile, doar cu putina bataie probabil ca ajung la optzeci si ceva pana in nouazeci, urasc sa vad sau sa aud cum un prichindel spune despre o persoana x sau y ca este grasa. Gandesc problema si imi dau seama ca omul nu a mancat din oala lu’ ma’sa.

Cu totii stim foarte bine ca kilogramele sau burtile suprapuse nu ne vor face bine. Ba chiar reprezinta un real dezavantaj. Tot romanul incearca metode care mai de care mai dubioase si in acelasi timp periculoase. Abtineri de la dulciuri, diferite mancaruri sau mai stiu eu ce. Nu dom’le, o viata avem si pe aia, cred ca trebuie sa o traim. Acum, o viata intreaga nu o sa mai mananc paine ca deh, sa nu depasesc cota de nouazeci de kile.

Noi, lipsiti de constiinta, imbucam sub nasul nostru rosu, tot felul de semipreparate sau porcarii importate din vest sau chiar de la americani. In afara de el, un alt real avantaj in lupta cu cresterea greutatii il au si aceste bauturi carbogazoase. Sucuri mai pe romaneste care nu-ti aduc niciun beneficiu, doar ca le consumam in exces. Incercam sa bem cat mai natural, dar totusi nu ne gandim ca probabil acele fructe au fost intepate cu ceva substante pentru a-si produce o coacere mai rapida si un gust cat mai apropiat de realitate.

Obiectivitatea nu reprezinta obiectul meu forte dar senzatia de eliberare a unor cuvinte fasnete imi evoca o reusita.

Jocul vietii

…pentru care-ti revizuiesti ramurile emotiilor si crengile pacatelor.

Jocul vietii nu poate fi definit pentru orice suflet al acestui glob ca fiind acelasi. In unele cazuri se poate reprezenta doar prin simpla prezenta a unui joc murdar categorisit sa-ti educe viata in cel mai josnic mod, dar printre alte cazuri se scurg si jocurile binevoitoare de bucurie si tandrete. Cu o rasuflare lesne sau usoara, pot condamna intarzierile provocate la mersul trenurilor, dar niciodata nu pot nega faptul ca reprezentam un manunchi de oameni veseli. Da, asa ii pot declara eu, dupa o revizie nu tocmai sangeroasa, pe romanii nostri.

Intalnesti la tot pasul romani veseli care sunt educati sa poarte durerea si nelinistea in propriul suflet, fara a-si arunca vorbele unui duh necunoscut. Toate acestea sunt intamplatoare si intr-un mod aleatoriu alese. In ciuda momentelor grele, noi, acest popor milostiv, incercam sa trecem prin noroiul alunecos al durerilor si totusi iesim cu un zambet cristalin. Dar cum toate astea nu pot fi aprinse in zambete pana la nesfarsit, ne gafam si calcam..

Calcam cu nebagare de seama in patima bauturii si a tutunului. Doar cu ajutorul lor, o parte din acest ciorchine de oameni poate trece cu succes prin calvaruri. Nu este tocmai o metoda civila si demna de urmat, este limpede ca cristalul din contra reprezinta culoarea inchegata a unui suflet diabolic.

Nota informativa: Nu este un joc de noroc in care miscarea usoara si treptata a zarului iti poate decide viitorul.

Acelasi copil care uraste alcoolul si alcoolistii,
Sorinel.

Despre prosti

Romania asta e plina de prosti. Stau asa si ma uit, cum peste tot dai de unu. Nu mai exista loc in care sa nu te lovesti de idiotenia lor. Stau si ma intreb cum o fi sa stai asa si sa nu stii sa faci nimic, sa intrebi de fiecare data pe unu si pe altu. Pun unii niste intrebari care si-ar gasi raspunsul la un simplu “Search” pe Google.

Dar prostu’ nu e prost destul pana nu il opreste din treaba si pe altu. Mai puneti si voi mana pe o carte, mai cititi ceva, mai experimentati, nu stati cu mana intinsa ca nu o sa va dea nimeni nimic. Aud pe multi ca spun ca dorm 2-3 ore pe zi si apoi se plang ca nu mai au timp sa invete, ca nu stiu ce sa faca pentru a scoate un ban in plus, ca de ce eu nu ma plang. Nu zic ca nu e bine sa dormi, dar sa dormi cand stii ca ai toate treburile rezolvate, cand ai spatele asigurat.

Ca sa ma laud(daca e de laudat asta), eu am dormit doar intr-o singura dupa-amiaza in ultimele 6 luni. Dar bineinteles toate astea nu se vad, si nu se pun la socoteala.

Hai cu testu’…

Astazi aveam programat un test la biologie, avem o profesoara mai exigenta asa ca toata lumea era foarte agitata la prima ora. Multi se plangeau ca nu au invatat, ca n-au avut chef, ca au dormit, si cine stie ce astfel de motive prostesti. Eu si inca vreo 7-8 invatasem si chiar ne doream sa dam testul ca sa scapam, sa nu stam cu morcovul pana data viitoare.

Nu am dat test, s-au rugat de ea, nu stiu ce i-au facut ca pana la urma nu am facut deloc biologie. Cica dam testul joi, asadar o sa stau stresat pana atunci. Nu ii inteleg p-astia…, testul fusese anuntat de 1 saptamana, timp sa invete era berechet, deci nu era nicio piedica. Nu e vina nimanui ca nu ai tu chef sa inveti, ca nu ai avut timp, sau ca te-a durut in cot de test. Daca vroiai, timp de o saptamana puteai sa inveti toata cartea, dar ce sa mai vorbim, cand majoritatea se gandesc la cai verzi pe pereti. Cereti corectitudine din partea profesorilor, dar voi nu va dati silinta deloc.

Later edit: am avut copiute