Nu te bucura când totul pare să fie perfect, dar nici nu uita să apreciezi momentele frumoase pe care le-ai trăit mai devreme. Ce joc ciudat mai e şi ăsta?! Ce întorsătură cretină şi exasperantă pot lua lucrurile uneori …. tocmai atunci când nu trebuie!

Fericirea nu se atinge nicodată, pentru că întotdeauna vom tinde spre tot mai mult, nu vom fi multumiţi cu ceea ce avem. În loc să fim fericiţi pentru că am terminat orele mai devreme, pentru că am ieşit în oraş cu prietenii, noi ne plângem şi spunem că nu vom atinge niciodată fericirea şi asa este- atâta timp cât vom tinde spre un ideal prea înalt, spre o fericire absolută, nu ne vom putea bucura de lucrurile mici şi poate nesemnificative din jurul nostru, vom pierde totul doar din dorinţa unui sentiment mai puternic de fericire.

Astea sunt vorbe. Da, eu vorbesc, tu citeşti, reţii, dar nimeni nu aplică. La naiba cu a teorie!
Nu trebuie să ne mulţumim cu momentele de fericire pe care le trăim, însa nu trebuie nici să le ignorăm, trebuie să le trăim. Cred că foarte mulţi şi-au zis cel puţin odată “aş vrea să mai am 16 ani odată”.
vorba cântecului “progresăm şi uităm să fim fericiţi….“